Miranda

Capitolul 26-

Atentie! Capitolul conține limbaj si conținut sexual!

Miranda P.O.V
După 20 de minute in care am încercat sa ma concentrez la drum fără sa cauzez vrun accident din cauza spaimei ce imi cutremura corpul, am ajuns..
Eram la marginea orașului, în partea rau-famata despre care se zvoneste ca dealerii si criminalii isi incheie afacerile.
Aparent, nu se mintea.

Eram in fata unui depozit vechi abandonat ascuns dupa niste copacii bătrâni, cu mult prea departe de o șosea circulabila.
Era iadul, iar eu ii eram invitata.

-Coboară! Spune dur lipindu-si pistolul de gâtul meu
Cu ochii incetosati de lacrimi, cu corpul fara control, inchid portiera tremurand in timp ce suspinele imi părăsesc gura.

O usa imensa și ruginita este deschisă de Lucas, scoțând o cheie mica cu ajutorul caruia deschide lacatul
-Plansul tau imi zgarie timpanele, frumoaso, spune ironic trăgându-ma de mana
Picioarele imi erau ca de gelatina, iar pasul sau alert nu ma făcea decat sa ma impiedic si sa am impresia ca ma sufoc in propriile lacrimi.

Era un frig colosal și un miros puternic de mucegai și de cadavru plutea în aer.
Oare ce se intampla cu adevarat aici?
Însă, la un moment dat Lucas se oprește în dreptul unei usii masive de lemn, pe care o deschide fara pic de ezitare.
Înainte să realizez, sunt trantita cu brutalitate înăuntru, cazand in genunchi intepata de durere.

Primul lucru pe care îl văd atunci cand imi ridic privirea  sunt genunchii mei însângerați și o camera mica ce avea doar o saltea in mijloc.
Lucas tranteste usa in urma lui nervos, vazand cum se apropie cu pistolul ridicat spre mine.

-De ce, Miranda?
De ce nu stii sa tii un secret?
-Lucas, eu..
Eu nu stiu despre ce vorbesti, spun slab cu genunchii la piept

- De cand stie Kate, iubito?
De cand stie ca suntem aici? Intreaba făcând un pas spre mine urmând să se aseze încet pe vine
-Nu stie nimic Lucas, nu stie ca sunteti aici, nu stie cine sunteti, iti jur!
-Atunci frumușelul de ce intervine? Se apropie el de urechea mea blocandu-ma

Nathaliel..
-Nimeni nu știe, nimeni nu stie..
Te rog nu imi face rau, te rog Lucas, spun terifiata printre suspine
-Orice va urma este un favor pentru tine iubito, imi șoptește mangaindu-mi încet obrazul si îndreptându-se spre usa.

Simt o ușurare pe suflet, dar știu ca este una temporara, pentru ca se va întoarce..și îmi e frica de ceea ce va urma
De unde stia de Nathaliel?
De unde stia de mama si de Kate?
Ce fel de psihopat este?

                            ***

După câteva minute, exact cum am prezis, se întoarce, numai ca primul lucru pe care il vad este materialul alb din mâna dreaptă, iar in cea stânga o funie.
O doamne

-Lucas, nu...incep eu sa tip lipindu-ma îngrozită de perete
-Schimba-te, Miranda!
Îmi spune calm, aruncându-mi rochia albă identica cu cea in care urma sa fiu ucisă.
Asta era sfârșitul.

Câteva secunde doar l-am privit in ochi implorandu-l in zadar.
-Nu face niciodata pe cel înarmat sa repete, spune sec îndreptându-si pistolul spre mine
El..
El voia ca eu să mă schimb aici? Cu el?
In fata lui?

-Nu plec nicăieri.
Așa ca ai face bine sa te schimbi in 10 secunde, daca nu vrei iti împrăștii creierii prin toată camera asta.
Eram îngrozită, abia ma mai puteam misca, iar vocea lui imi rasuna la nesfârșit in minte.
Doamne Miranda..de ce?

Cu mișcări mici și mai ales cu mâinile tremurându-mi haotic, îmi apuc cu brațele de hanoracul gros care îmi ținuse cat de cat de cald in acest loc rece.
Îl îndepărtez și îl pun cu grija pe podea, rămânând in sutienul alb cu dantela.
Privirea sa era pe mine, iar rânjetul sau ma terminase.

După ce îmi desfac nasturele și fermoarul blugilor, ii dau și pe ei cu teama încet jos, dându-mi seama ca eu chiar am rămas in lenjerie in fata unui bărbat.
În fața bărbatului care imi va aduce sfarsitul.

Iau speriată rochia de pe podea și o urc încet peste coapsele mele care urlau de frig si închizând-o la spate.
Lucas se apropie de mine și cu o mâna trage de elasticul care îmi ținea parul captiv in coada mea simpla, împrăștiindu-mi imediat tot părul pe umeri.

Următorul lucru pe care îl face este sa își dea rapid tricul jos, rămânând numai in blugi, lăsându-ma sa ii analizez cu grija tatuajele de pe brațe și de pe piept.
Șerpi, fraze mici in diferite limbi, cifre si date indescifrabile mie ii conturau postura impunătoare si masiva ce ma facea sa seman cu o furnică gata sa fie călcată in fata lui.

-Norocul tău e ca Liam nu e in oras, altfel nu as fi avut eu onoarea asta, iar tu probabil erai deja moarta, îmi spune apropiindu-se din ce in ce mai mult de mine
-Ce..ce vrei sa spui? Îl intreb încremenind

-Mai știi iubito când ți-am spus ca as vrea sa o fac cu o virgina?
Aparent, nu am mintit, spune rânjind și ii simt cum cuvintele sale se izbesc de pielea gâtului meu

Daca Liam nu ar fi fost plecat, tu ai fi fost acum moarta, deci mulțumește-mi ca te scap de asta și vei fi tăiată de pe lista de așteptare a cadavrelor in putrefacție, sopteste asezandu-si mâna pe ceafa mea, făcându-ma sa icnesc atunci cand ii simt degetele cum imi ating cicatricea.

Lucas ma tranteste brusc pe saltea, aruncându-si inainte sa mai pot realiza blugii.
Lacrimile si susinele imi inundă organismul, iar tremuratul incontrolabil se accentuează cu fiecare secundă scursa.

Se apropie încet de mine, presandu-si corpul de al meu.
Ma zbat cât de tare pot lovindu-l cu pumnii in mușchi in zadar, pentru ca tot ce obțin de la el este o privire urata, vizibil deranjat de acțiunile mele, văzând cum într-un moment ia de jos funia groasa și îmi leagă încheieturile atât de strâns încât simt cum îmi amorțesc

-Daca ești cuminte, se va termina mai repede decat crezi
-Nu, te rog nu!
Ajutorrr! Sa ma ajute cineva! Strig cât de tare pot, chiar daca știam ca e in zadar
-Surprinzător, ma excita țipetele tale, îmi spune presandu-si buzele de gâtul meu, făcându-ma sa îmi închid rapid ochii ca sa nu îl mai pot vedea.

In următoarele secunde, simt cum îmi arunca rochia si sutienul pe podea, la fel și boxerii, iar eu rămân goală in fata lui plângând cu urlete.
Țipetele mele devin din ce in ce mai dese și zgomotoase.

-Miranda, nu ma calca pe nervi, spune  lipindu-si fruntea de a mea
Îți fac un favor, iar tu esti mult prea nerecunoscatoare ca sa înțelegi.
Se va termina curand.

In următoarele minute, tot ceea ce am simțit a fost durere.
O durere imensa combinata cu teama tipetele mele care nu l-au oprit nici o clipa când se împingea cu putere in mine și îmi strângea parul atât de tare in pumnul sau, încât credeam ca mi l-a smuls din rădăcină

M-am simțit atunci ca și cum ultima picătura din viata mi s-a scurs sau ca și cum ultima petala din trandafirul pe care îl adorai a cazut, ma simteam înjosită și îmi era scârbă de el, dar mai ales de mine.

Nu așa trebuia sa fie...nu așa mi-am imaginat ca o sa îmi pierd virginitatea, nu inteleg ce am făcut sa merit asta, îmi spun in minte in timp ce îl văd pe Lucas cum se ridica încet in picioare cu privirea fixată pe mine

-Nu a fost atât de rău pe cât am crezut, daca o sa fii mereu așa, s-ar putea sa imi fii de folos, sopteste sărutându-mi  gâtul.
Îl urmăresc printre lacrimi cum se îmbraca și părăsește încăperea, lăsându-ma singura intr-o balta de sange și de lacrimi, înecându-ma cu propriile suspine și vrând ca in acel moment sa nu mai exist