Miranda

Capitolul 32-The Night

Miranda P.O.V
M-am desprins încet din sarutul cu Nathaliel care parca ar fi durat ore pentru mine și care nu voiam sa se termine..cred ca acum știu mai mult ca niciodată ca încep sa simt ceva pentru băiatul din fata mea, ceva intens și puternic

Nathaliel nu îmi da drumul, ținându-ma in continuare lipita de el, iar mâna sa se mișcă la fel de lent pe spatele meu, făcându-ma sa ma relaxez.
Capul sau coboară din nou încet spre gâtul meu de data asta aplicând saruturi tandre și muscand încet fiecare părticică a sa.
Acțiunile sale ma fac sa îmi dau încet capul pe spate și sa îmi închid ochii, pana când Nathaliel ma lipește de blatul de la bucătărie, manganindu-mi tandru coapsele
-Vrei sa ma opresc? Ma întreabă încet, simțind cum fiecare cuvânt îmi lovește gâtul

Chiar voiam sa se oprească?
Chiar acum când totul pare atât de perfect și când băiatul din fata mea e singura persoana care ma poate liniști?
-N..nu, ii răspund la fel de încet și îmi las ușor capul in jos

-Miranda, nu esti nevoită să faci nimic din ceea ce nu vrei
Nu te voi obliga niciodata, iti jur, continuă aflând aer fierbinte
-Întocmai.
Nu fac nimic din ceea ce nu vreau

I-am simtit imediat zâmbetul cum se formeaza peste pielea mea, urmând să plaseze alte saruturi tandre, pana ce ajunge la nivelul meu
-Ce am facut sa te merit? Intreaba privindu-ma atent

Obraji mi se încălzesc imediat, urmând ca buzele sale sa se lipească de ale mele, tragandu-a intr-un sarut atat de diferit de primul care a fost atât de copilăresc, dar totuși atât de frumos.
Nathaliel ma ridica de pe blat in aceeași poziție, iar eu îmi încolăceșc picioarele de trupul sau și îl văd cum pășește încet spre dormitor.
Deschide usa trantind-o in urma sa, asezandu-ma cu grija in pat.

Se apropie de mine și își lipește complet corpul de al meu, privindu-ma drăgăstos și făcându-ma sa simt sute de fluturi in stomac
-Ești atât de frumoasa, iubito.. îmi șoptește la ureche, iar mâna sa trasează câteva linii pe gâtul meu, alți fiori reci străbătându-mi corpul

Dumnezeule.
El trebuia sa fie.
El trebuia sa fie primul.
Brațele sale puternice îmi apuca marginea tricoului, aruncandu-l lent jos, iar la fel întâmplandu-se și cu tricoul sau.
Rămasă doar in sutien, simt imediat jena ce imi înăbușe simțurile, iar momentul în care Lucas na forțase sa raman in fata lui, imi reapare pe retina.
Realizasem ca privirea mi se schimbase si realizasem ca
Nathaliel imi suprinsese reacția.

-Stiu Miranda, stiu..spune slab
-Imi e atât de rusine..
-Miranda..! Urca el vocea
Tu nu ai nicio vina, îngerul meu, imi ridică el fata cu mâna sa
Tu nu meritai asta si iti jur ca nu va ramane nepedepsit.
Dar eu sunt aici cu tine, si totul e real.
Ma îndrăgostesc de tine, iar eu sunt ultima persoana de care trebuie sa te feresti.
Te voi face fericita, te voi face sa uiti de tot, chiar daca este ultimul lucru pe care il fac!

În acel moment, avusesem confirmarea ca sunt pregatita sa il primesc in viata mea.
Ca sunt pregatita pentru el si ca totul se intampla cu un motiv.
Chiar dacă a trebuit să trec prin iad si inapoi ca sa il întâlnesc pe el.

În acel moment, mi-am lipit corpul de al sau, începând sa ii mângâi matasosul par
-Sunt pregătită.
Vreau sa fac dragoste cu tine!
In acel moment, zâmbetul lui luminase camera.
Ma luminase pe mine.

Capul sau coboară într-un moment până la sânii mei încă acoperiți de sutienul negru din dantela.
Nathaliel se lasa lent in jos ajungând la abdomenul, incepand sa aplice mici săruturi in timp ce avea grija sa suga ușor pielea deja înfierbîntata.

Mâinile sale îmi apuca blugii, trăgând ușor fermoarul lor, lăsându-i lent in jos.
Rămasă numai in lenjerie, jena de dinainte isi face din nou simtita prezenta, dar constiinta ma obliga sa renunt la orice alt gand nociv.

Acționez involuntar apucandu-i cureaua blugilor lui Nathaliel și trăgând rapid de ea in jos, făcând asta și cu pantalonii săi, iar Nathaliel aruncându-i neglijent pe podea.
Acum, amândoi ramasi in lenjerie, incep sa realizez cu adevărat ce va urma, teama ca nu ma va mai găsi atrăgătoare din cauza ca și alt bărbat m-a atins chiar daca nu a fost in felul in care o face el și fiind împotriva voinței mele.

-Nu..nu vreau sa te oblig sa continui, ii spun, realizând cât de stupid suna
-Iubito, nu as face niciodată asta din obligație.
Am ajuns in punctul asta cu tine pentru ca am început sa am sentimente pentru tine
Lasa-ma sa iti arat ca te pot face sa uiți prin ce ai trecut și sa trăiești senzații noi, îmi spune șoptindu-mi și făcându-ma sa fiu din ce in ce mai sigura ca vreau sa fac asta cu el
Nu răspund, ci doar dau afirmativ din cap, in timp ce el continua cu săruturile ajungând pe coapsele mele.

Mâinile sale se aseaza încet pe spatele meu, încercând sa deschidă sutienul, iar când reușeste asta, o alta piesa este aruncata direct pe podea.
Aceelasi lucru îl face și cu boxerii mei, iar atunci realizez ca eu chiar sunt goală in fata sa.
Obrajii imi iau foc la propriu, iar când Nathaliel observa schimbarea mea de atitudine ma săruta dulce pe frunte.
Când și boxerii săi ajung pe jos, se apropie încet de mine lipsindu-și complet corpul de al meu

-Stiu cat de dificil a fost si prin cate ai trecut, asa ca te rog, spune-mi atunci cand vrei sa ma opresc, îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu degetele sale catifelate

Dau afirmativ din cap, iar în momentul în care buzele sale se izbesc din nou de ale mele, aceeasi  durerea sfâșietoare pare sa ma rupă in doua.
Lacrimi calde mi se preling pe obraz, umplându-mi involuntar ochii, obligându-ma sa imi inclestez adânc unghiile in spatele sau, mânată de durere.

Era incomod, dar suportabil, este diferit, simt ca acum îmi pierd cu adevărat virginitatea, chiar daca amândoi știm ca nu e așa.
Nu m-am mai simțit niciodată așa, atât de năpădită de nevoie și atât de plină de extaz.
Simt cum fiecare celula din corp îmi arde și simt ca revin la realitate, atunci când convulsiile încetează treptat și când trupul începe sa îmi accepte dornic schimbarea.

Nathaliel îmi săruta lent fiecare obraz, vrând sa înlăture urmele lacrimilor care acum s-au uscat, lăsându-mi corpul sa se obișnuiască complet cu noua senzatie.
In timp ce vocea sa ma captivează și îmi șoptește lucruri liniștitoare, durerea se transforma încet in ceva nou.

In ceva de proporții neașteptate, dar incitante.
Îmi las capul ușor pe spate, iar Nathaliel se năpustește din nou asupra gâtului meu, muscand și trasând linii lente cu limba.
Nu credeam ca va fi atât de perfect, este exact cum am vrut mereu sa fie, iar Nathaliel este fără doar și poate singurul care ar fi putut sa ma facă sa ma simt atât de minunat, sa ma simt femeie..