Miranda

Capitolul 45

Nathaliel P.O.V
-Unu-unu, mi-a spus și mi-a zâmbit, iar apoi a plecat..a plecat de lângă mine și m-a lăsat in halul asta.
Am auzit usa de la intrare trântindu-se și apoi chiar mi-am dat seama ca a plecat
-La dracu! Tip in timp ce apuc o perna si o lovesc puternic de perete.

Nu îmi venea sa cred cât de departe s-a ajuns cu asta.
Pentru ea acum chiar e un joc..știu ca și eu am exagerat atunci cand am adus-o pe Lexi cu mine la restaurant in timp ce ea stătea lipita de pămpălăul ala de Adam.
Însă, ca tot venii vorba de Adam...mi se pare extrem de cunoscut, am impresia ca l-am mai văzut undeva sau chiar l-am cunoscut, doar ca nu îmi pot da seama unde.

Creierul meu parca încetase in schimb sa functioneze din momentul în care am reîntâlnit-o.
Lucurile nu vor rămâne asa, o voi face sa regrete ce tocmai mi-a făcut.
Bine-nțeles ca încă simteam ceva pentru ea, cum as putea sa o uit vreodata?
E cea mai frumoasa femeie pe care am văzut-o, e atât de amuzanta și de copilăroasă, și deși a trecut prin multe și s-a maturizat, nu a uitat și de latura sa copilărească.

                            ***

Am ajuns rapid la barul pe care obisnuiesc sa îl frecventez încă de când m-am mutat in Anglia.
Era cel mai linistit loc pe care îl știu, si in acest moment aveam nevoie de liniste.
Ma așez pe unul dintre scaunele din fata barului, in timp ce ii spun chelnerului ca vreau un Whisky. Brusc insa, simt o mâna cum se poziționează pe umărul meu, iar când ma întorc văd o blonda destul de scunda, cu parul pana la jumătatea spatelui și extrem de machiata.

-Un băiat atât de frumos și singur? Ma întreabă tipa care acum s-a asezat pe scaunul de lângă mine
-Mai bine singur decât înconjurat de curve, murmur si îmi dau ochii peste cap pentru ca nu aveam dispoziția necesară de prostiile lor.
-Eu sunt Candice, nu vrei sa te înveselesc puțin?
Ma întreabă in timp ce își plimba mâna pe spatele meu

Aveam doua optiuni: sa o ignor si sa raman blocat in gândurile mele nocive, sau sa o folosesc drept distragere de la tot ce inseamna Miranda.
-Hai sa mergem, murmur lăsând bancnota pe tejghea.

Miranda P.O.V
Am dormit destul de bine seara trecută, iar acum in timp ce stau pe terasa cu cafeaua mea mare in brațe, ma gândesc la seara trecută și sunt mândra ca am putut rezista.
Totul fusese parte din plan încă de la început, așa i-am demonstrat ca nu își poate bate joc de mine.

Adoram cum se vedea orașul in depărtare, și deși nu era seara, iar luminile nu erau aprinse, tot era o priveliște minunata.
Însă, telefonul începe să îmi vibreze brusc semn ca primisem un mesaj
Ma uit pe ecranul telefonului și fără sa deschid mesajul, văd ca am primit 3 poze și un filmuleț de la un număr necunoscut.
Curioasa, deschid imediat mesajul și impietresc

Nathaliel care stătea întins intr-un pat pe jumătate dezbrăcat cu o tipa blonda cu forme peste el.
Imediat lacrimile mi se aduna in jurul ochilor și îmi cad fără oprire pe obraji.
Cum? Cum de imi face asta?
Cum de nu pot scapa odată de amintirea lui?

                            ***

-Miranda ești bine? Ma întreabă Adam in timp ce intra pe usa biroului meu cu un dosar in brațe
-Da, ii spun evitându-i privirea și concentrându-ma la articolul care trebuie terminat, deși mintea mea era in alta parte.
-Miranda, de fapt voiam sa vorbim, îmi spune închizând ușa
-Te ascult, ii răspund pe un ton rece

-Știu ca ieri m-am comportat urat și te-am și evitat, dar am avut nevoie sa îmi pun ordine in gânduri.
Eu chiar te plac Miranda, și nu ma pot opri din a ma gândi la tine.
Te rog lasa-ma sa ma revansez și iti promit ca iti voi demonstra ca sunt bărbatul de care ai nevoie, îmi spune pe un ton serios in timp ce păstrează contactul vizual

-Adam...eu trec printr-o perioada destul de grea și sunt bulversată.
Nu vreau sa iti dau speranțe, apoi sa te rănesc.
Cel mai bine ar fi sa o luam încet și vom vedea mai târziu daca merge sau nu, ii răspund nesigură
-Asta vreau și eu, Miranda, dar in aceelasi timp vreau sa ne și cunoaștem mai bine, așa ca pentru ca mâine ai interviul cu domnul care deține cafeneaua, as vrea sa te însoțesc, iar după sa mergem sa mâncam ceva, ce spui?
-In regula Adam, asa facem, ii răspund și ma întorc la munca in timp ce el iese zâmbind din birou

                            ***

A trecut o zi, una plictisitoare ce e drept in care m-am concentrat pe munca și ca interviul sa iasă bine. Sosise deja vremea ca eu și Adam sa mergem, așa ca ma apuc sa ma schimb.
Am ales o rochița crem dreapta pana deasupra genunchilor, o pereche de pantofi negrii și paltonul de aceeași culoare cu rochia.
Parul l-am ondulat puțin și l-am lăsat pe spate, apoi m-am machiat destul de simplu.
Adam ma aștepta in fata casei mele, pentru ca se oferise sa ma conducă cu mașina lui.

Am ajuns destul de greu la cafenea, pentru ca era departe de noi și mai ales pentru ca traficul a fost unul infernal.
Cafeneaua într-adevăr era decorată cu gust, predominand culori calde și un decor elegant..
Imediat cum am intrat, am fost întâmpinați de cel care probabil o înființase.
Un bărbat înalt care avea in jur de 40 de ani, cu un par saten și niște ochi negrii.

-Bine ati venit!
Eu sunt Albert și sunt încântat ca ne-ați onorat cu prezenta, ne spune bărbatul din fata noastră in timp ce da mâna cu Adam
-Ne bucuram sa fim aici.
Eu sunt Adam, iar ea este colega mea Miranda si abia așteptam sa aflam povestea acestei cafenele frumoase.

Domnul Albert ne invita la masa și ne îndeamnă sa comandam ceva ca sa ne spunem și propria parere in interviu. Eu mi-am ales un Cappucino, in timp ce Adam a optat pentru un Frappe.
In timp ce vorbeam cu domnul Albert, a sosit și comanda noastră, fiind adusă de o fata blonda și slaba, care era machiata destul de strident.
De ce mi se pare atât de familiară?

Nathaliel acum doua zile la restaurant, când ne-a stricat seara mie și lui Adam
Fata probabil m-a recunoscut, pentru ca ma fixase cu privirea in timp ce punea comanda pe masa.
Am decis sa o ignor, dar numai ca rămân uimita când ea se întoarce și se duce după tejgheaua cafenelei, iar din camera alăturată nu iese nimeni altcineva decât
-Nathaliel...