Miranda

Capitolul 30

Miranda P.O.V
Ma trezesc cu o durere îngrozitoare in cap, iar imaginile din ziua trecută îmi invadează retina
-Nathalieel! Strig incepand sa ma simt cum toate amețeala revine în momentul in care mi-am forțat corpul sa coboare.
Cu pași repezi pe hol, incep sa inspectez fiecare camera, dar fără rezultat..Nathaliel nu era aici

Aceelasi sentiment de frica ma  curprinde la gandul ca Nathaliel a plecat singur in cea mai periculoasă misiune numai pentru a ma proteja pe mine
Cum a putut sa faca asa ceva?
Cum sa se puna in pericol in halul asta pentu mine?
Si..de unde stie Nathaliel unde trebuie sa meargă?
Eu nu i-am povestit nimic încă de când am ajuns aici, nu i-am povestit nici macar cine e Lucas...
Ce naiba..

Eram îngrozită.
Putea sa fie rănit din cauza mea, sau chiar mai rău..
Cu miscari alerte, caut disperata in dulapul sau un hanorac la întâmplare  părăsind ingrozita apartamentul, hotărâtă sa merg la acel depozit și sa îmi salvez prietenii.

Povestea asta trebuie sa se termine.
Mașina lui Nathaliel nu mai era in parcare, iar a mea rămăsese in fata acelui depozit și nu știam ce sa fac.
Ieșind strada, privesc disperata dupa vreo trecator.
Dar era in zadar.
Era o cabana micuță in mijlocul pustietatii, iar șoseaua părea necirculata de secole.
Ce ma voi face?

Brusc insa, inainte sa mai reacționez o mașina începe să claxoneze puternic in spatele meu.
O mașina albă care este..a mea. Mașina mea? Ce naib..
-Kate? Strig și o văd pe prietena mea cum coboară din mașina, și îmi sare in brațe cu lacrimi in ochi
-Miranda, îmi spune printre suspine

-Kate, calmează-te.
Ce s-a întâmplat?
Unde sunt Eathen și Nathaliel?

Tremura, era albă la fata si se vedea cat de rau arata.
Prin ce am pus-o sa treaca?
-Miranda..Nathaliel a fost împușcat
-Poftim?
Kate ce tot spui? Intreb încercând sa procesez ce tocmai am auzit

-Lucas m-a răpit pe mine și pe Eathen, apoi a apărut Nathaliel..s-au bătut și Nathaliel  a reusit sa il împuște pe Lucas in picior.
Cât timp Nathaliel încerca sa ne dezlege, Lucas a luat pistolul de jos și..
-Dumnezeule!
Spune-mi te rog ca Nathaliel trăiește!
Kate! Spun printre lacrimi lasandu-ma încet in jos

-E la spital Miranda, Eathen este cu el, este bine, înainte sa vina salvarea mi-a dat dresa asta și mi-a spus ca esti aici
Miranda, dar trebuie sa plecam acum.
Lucas este încă undeva acolo.
-Plecam, du-ma la spitalul unde e Nathaliel, ii spun urcând pe locul pasagerului

                              ***

Drumul de 3 ore a fost lung, iar pentru mine aceste ore au trecut ca zilele, nu mai puteam aștepta sa îl văd pe Nathaliel.
Nu îmi vine sa cred câte a făcut pentru mine si prin cate a trecut m
Am ajuns in sfârșit in fata celui mai mare spital din California.

Dupe ce Kate a parcat, momentul în care motorul s-a oprit, a fost si momentul în care am coborât ca un fulger, alergând pana la intrarea in spital.
-Buna ziua! Ii spun suspind femeii de la receptie ce ma privea bizar
Îl caut pe Nathaliel Morgan, a fost împușcat..ii
-Buna ziua! O clipa sa văd, îmi spune femeia incepand sa tasteze
Etajul 2, salonul 4

-Mulțumesc! Ii răspund și alerg urmată de Kate pana la salonul sau
Ma durea tot corpul, eram al naibii de slăbită, dar frica era cea care se amplifica constant.
Ajunse in final la etajul 2, cu ochii pe numerele camerelor, momentul in care citesc "salonul 4" deschid cu grija usa fără sa mai bat.

Nathaliel stătea in patul mare din mijloc cu ochii închiși, având tot felul de aparate conectate la el, iar pătura albă de spital ii era trasa pana la jumătatea umerilor.
L-am văzut imediat și pe Eathen cum stătea pe scaunul de lângă patul sau
-Nathaliel..

-Doarme..răspunde Eathen apropiindu-se încet de mine, dându-mi o îmbrățișare calda
-Eathen.. ce s-a întâmplat?
Ești bine? Ii spun încercând sa ma liniștesc din plâns și ma uit în continuare la băiatul care mi-a salvat pentru a doua oară viața cum sta cu ochii închiși pe patul rece de spital

-Sunt bine..Nathaliel ne-a salvat pe amândoi.
A fost împușcat in partea dreapta a pieptului, dar va fi bine, îmi spune calm
-Eathen, îmi pare atât de rău ca a trebuit sa treceti prin asta din cauza mea, ii spun in timp ce lacrimile parca nu voiau sa se mai oprească

-Stiu, Miranda
Stiu ca nu e vina ta, doar ca..
O sa am nevoie de o explicație, totul a fost pur si simplu o nebunie.
Era ireal
-Stiu.
O sa iti spun curând Eathen, promit
Probabil o sa trebuiască sa dau declarații și poliției..

Fusese in zadar.
Incercarea mea de a musamaliza totul si a de a da uitării, fusese in zadar.
-Eu o sa ies puțin pe hol, sa o găsesc pe Kate, probabil Nathaliel se va trezi curând, spune blând mangaindu-mi umărul

Ma apropii încet de Nathaliel, sprijinindu-ma de genunchi lângă patul sau, atingându-i încet palma cu a mea.
Era atât de frumos și de linistit când dormea, in ciuda a tot ceea ce suportase.
Era vina mea, era numai vina mea

-Îmi pare atât de rau, șoptesc apropiindu-ma încet de el
In secunda următoare îl văd cum își mișcă încet capul, iar ochii i se deschid cu greu
-Miranda? Murmură fixandu-si privirea spre mine

-Nathaliel, îmi pare atât de rău, tot ce ai pățit a fost numai din cauza mea, eu ar fi trebuit sa fiu in locul tău, ii spun încet printre suspine
-Ți-am spus ca nu îl voi mai lasa sa iti facă rău, șoptește strangandu-mi mâna