Miranda

Capitolul 18-Schimbarea

Miranda P.O.V
-Nathaliel ce s-a întâmplat? Îl intreb socata analizându-i atent rănile de pe fata
-Se pare ca nu e tocmai bine sa fii pe jumătate beat și sa săruți prima fata pe care o vezi, altfel riști ca iubitul ei sa iti aplice o "corecție" așa cum a  numit-o și el, îmi spune Nathaliel evitându-mi privirea
-Arată groaznic! Spun văzând sângele cum încă pulsa

Vino, te duc acasa, adaug văzând că situația în care se află nu era deloc una de abandonat

- Nu vin cu tine acasa, Miranda, răspunde sec, blocandu-ma
-Poftim? De ce?
-Pentru ca nu vreau.
Stiu deja ce o sa urmeze, tu reproșîndu-mi cat de idiot sunt, cum te-am lasat cand aveai cea mai multa nevoie si eu, mort de beat cascand gura si simțindu-ma vinovat, răspunde leganandu-si piciorul ca un copil vinovat

-Vino Nathaliel, nu am starea sa ma cert cu tine, spun, facandu-i un semn scurt si obosit
Părăsim amandoi curtea la distante diferite binenteles, el inca tarsaindu-si picioarele in spate si călcându-ma pe ultimul nerv.

-Ia priviți ce avem noi aici, spune suprins cand se apropie de portiera
Cineva si-a facut părinții mândrii.
Ce ai facut, ai intrat la Harvard deja? Întreabă batjocoritor urcând

-Nathaliel nu stiu ce se intampla cu tine, dar e cazul sa incetezi
Ce dumnezeului ai? Intreb confuză nemaiputand sa ma abtin
Însă, Nathaliel a preferat sa nu răspundă si sa isi lase greutatea pe geam, lipindu-si fața

Voiam sa port o discuție mai serioasă cu el și sa văd ce s-a întâmplat între timp, dar am preferat sa o fac când nu e pe jumătate beat și bătut.
După ce a preferat între timp sa imi spuna strada pe care locuiește, ajunsesem in sfarsit dupa un drum tacut si sufocant.

-Intra, poate vrei sa bei ceva, daca m-ai tot adus până aici
Nu o sa te violez, stai liniștita.
Însă momentul în care fata mea devine una serioasă, isi da seama de gafa facuta.

-Iartă-ma, nu mi-am dat seama..urca te rog, știu ca vrei sa vorbim, îmi spune a doua oară și de data asta ma conformez și pornesc cu el spre apartament.
Apartamentul sau era unul mare, si binenteles ca superb decorat.

Negrul și albul predominau, iar perdelele roșii din living completau perfect decorul.
-Merg sa fac o cafea, revin imediat, îmi spune, iar eu îndrăznesc să mă așez pe canapea.
După câteva minute , revine cu doua căni mari de cafea, făcându-si loc langa mine, aducându-mi brusc aminte de primul moment în care ne-am cunoscut

-Ok, știu ca vrei sa vorbim.
Așa ca da-i drumul, întreabă-ma tot ce vrei sa știi, spune pe un ton plictisit
-Nathaliel, ce s-a întâmplat cu tine? Tu nu erai așa..

-M-am schimbat Miranda, pur si simplu
De fapt daca stăm sa o analizăm mai bine de ce ai crede că am fost diferit?
Nu mă cunoști, nu stii nimic despre mine
-Nathaliel..
Nu, nu asa te-am cunoscut. Nu erai persoana asta rece care sta acum langa mine. Poti sa vorbesti cu mine, chiar poti..

-Miranda, uite
Imi pare rau, ok? Imi pare rau pentru ca stiu ca nu trecusei peste, și te-am abandonat și eu.
Dar Miranda, trebuie sa înțelegi ca noi nu ne putem vedea..imi pare rau

-Poftim? De ce? Spun blocată de cuvintele sale

-Este mai complicat decât ai crede.
Te rog sa nu insisti, am luat deja decizia.
Și nu, nu am o iubita.
O sa vorbim la telefon de câte ori vrei tu și uite.. îmi întinde o carte te vizita pe care era scris numărul sau de telefon
-Nathaliel, nu plec de aici pana nu îmi spui ce se întâmpla, tip la el și încerc sa îmi dau seama care e cauza comportamentului sau de acum

-Miranda, înțelege ca ți-as face mult rău.
Situația e mult mai gravă decât iti imaginezi, iar pana și minutele astea in care stam împreuna contează.
Te rog sa îmi respecți alegerea.

-La dracu cu alegerea ta, Nathaliel! Mi-am petrecut atatea luni încercând sa dau de tine și când te găsesc, tu ce faci?
Îmi spui ca nu ne putem vedea și nu îmi dai nici o explicație? Spun simtind cum voi lua foc, ridicându-ma

Nu vrei sa ne mai vedem? Asta e dorinta ta? Il intreb lasandu-i loc sa isi repare greșeala

- Da Miranda, asta e dorinta mea, spune sec ridicându-se si el si luand o poziție intimidantă

-Atunci stii ceva?
Nu o sa te mai deranjez niciodata, spun simtind nodul in gât care indica senzația ca plânsul era aproape.
La dracu cu tine Nathaliel, mai spun inainte sa trântesc puternic usa de la intrare si sa ma fac nevazuta.

Oprisem aproape de blocul în care locuiam, mai exact in fata unui mic parculet pentru ca ma simteam atât de singura si de îngrijorată din cauza a ceea ce îmi spusese, încât plângeam fara. Cred ca și eu aveam nevoie de o pauza mai mult decât as fi crezut.

După ce am stat o ora in micuțul parc, m-am hotărât sa merg acasă și sa ma odihnesc.
Ajung după jumătate de ora și văd ca usa apartamentului era deschisă.

Putin reținută, dar mult prea îngrijorată, pășesc in liniște, vrând sa îmi dau seama daca Kate a ajuns înaintea mea.
Ma blochez când intru in living si fara nici o avertizare dau nas in nas cu Kate si Stefan care se făcuseră puțin cam prea comozi pe canapea

-Dumnezeule, Kate! Strig și ma întorc rapid cu spatele, simtindu-ma complet rușinata
Sunt 3 camere disponibile in apartamentul asta, știai?

-Ups! Scuze, credeam ca dormi, spuse Kate râzând
Seara asta a fost mai grea decât ma așteptam, dar bine ca s-a terminat.
Am nevoie de o baie lunga și de un somn odihnitor.