Miranda

Capitolul 59-Girl or boy? 🌹

Miranda P.O.V
Ma desprind încet din sarutul pasional cu Nathaliel și îmi ridic privirea asupra chipului sau.
Ii vedeam ochii umezi care țineau lacrimile din jurul lor captive și felul drăgăstos in care ma privea.

-Te iubesc atât de mult..îmi șoptește in timp ce ma trage intr-o îmbrățișare in care ii pot auzi bătăile inimii, mai ales datorită diferenței de înălțime dintre noi.

-Nu e nevoie sa o spui, știu ca acum ești confuza, dar mi-ai demonstrat de atatea ori ca o faci încât nu ai nevoie de cuvinte ca sa o arați.
Îmi înfășor brațele in jurul băiatului de lângă mine și simt cum ceva in interiorul meu se schimba, un nod mi se formează in gat și in stomac, iar corpul începe treptat sa îmi tremure și simt nevoia de protecție. Îmi închid ochii și îmi lipsesc din nou capul de pieptul lui Nathaliel și dau drumul lacrimilor care simt ca ma eliberează de aceasta tensiune.

-Shh, e ok iubito, sunt aici, îmi șoptește in timp ce își plimba mâna pe spatele meu
Cred ca am stat așa in jur de jumătate de ora in care i-am udat in întregime tricoul lui Nathaliel.
Am fost scufundată in tot acest timp in gânduri..momentele cu Nathaliel mi-au revenit atât cele bune cât si cele mai puțin bune, nopțile frumoase in care m-am dăruit lui atât cu corpul cât și cu sufletul și in cele din urma m-am gândit la micul punctuleț dinăuntrul meu.

Știam ca nu îl puteam abandona, știam ca avea nevoie de mine pentru a supraviețui și acum îmi dau seama cât de mult am greșit numai gândindu-ma ca ar trebui sa renunț la el.
Voi face orice îmi sta împuținta pentru a putea fi bine și a trai viața pe care o merita și și-o dorește.

                            ***

Au trecut doua săptămâni, iar astăzi atât eu, cât și Nathaliel vom fi externați din spital.
Săptămânile astea au fost extrem de grele, am mers de multe ori la politie pentru a da diferite declarații și a depune plângere împotriva lui Liam și Adam.

Am primit și veștile extrem de bune: amândoi au fost prinși și am aflat și la scurt timp ca împușcătura pe care a încasat-o Lucas i-a fost fatală. Următoarea veste buna este ca încep sa îmi revin..de fapt sa ne revenim. Am început deja sa merg la psiholog și ma ajuta extrem de mult, iar sarcina avansează bine.
Nathaliel îmi este alături tot timpul și ma încurajează, iar astăzi urmează sa ne întoarcem acasă..și spun acasă..pentru ca am decis sa ne mutam împreuna din moment ce vom deveni oficial o familie.

-Sa aveți grija la drum! Strig din parcare făcându-le cu mâna părinților mei care se întorc acasă, eu trebuind sa rămân și sa completez formularul de externare.
Nathaliel a ieșit cu câteva ore in urma din spital și mi-a promis ca va veni sa ma ia și vom pleca împreuna.

Am intrat din nou in salonul care mi-a ținut companie atatea zile și am început sa îmi fac bagajul.
După ce toate lucrurile au fost așezate la locul lor, văd cum usa se deschide încet, pe ea intrând Nathaliel care ținea in mâna dreapta..un buchet imens de trandafiri roșii și un ursuleț enorm de plus in cealaltă.

Se apropie de mine și ma săruta pe frunte și îmi înmânează ursuletul imens și florile superbe
-Dumnezeule Nathaliel!
Sunt superbe! Ii spun in timp ce îmi duc trandafiri aproape de nas, simțindu-le mirosul puternic și plăcut
-Orice pentru fetele mele, îmi spune in timp ce ma săruta tandru

-Dar nu se știe daca e fetita! Ii spun in timp ce scot limba la el intr-un mod copilăresc
-Eu vreau sa fie! Spune prefăcându-se supărat in timp ce își încrucișează brațele in jurul pieptului
-Nu ne mai certam acum despre asta..știi ca eu vreau băiat! Ii spun in timp ce îl văd cum ridica bagajul de jos și îmi deschide usa.