Miranda

Capitolul 58

Miranda P.O.V
Au trecut câteva ore de când ma plimb atât prin spital, cât și prin curtea sa.
Vremea este una foarte buna mai ales ca deja e toamna și nu este atât de normal sa fie așa..dar ce mai e normal?

-Miranda..
-Ce? O intreb pe Kate ce se apropie calm de mine privindu-ma atent
-Putem vorbii puțin?
-Am de ales? O intreb răutăcios
Kate se aseaza lângă mine și presimt ca va tine un monolog lung si plictisitor

-Știu ca iti este greu și ca ai cedat, dar trebuie sa iti aduci aminte ca nu ești singura.
Și aici nu ma refer la mine sau la părinții tai, ci la Nathaliel și chestia mică din tine care are nevoie sa ii fii alături.
Nathaliel vrea sa te vadă și de când s-a trezit numai de tine întreabă..
Miranda te rog..

-Și ce vrei sa fac eu?
Nu am nevoie sa îl văd, am trecut peste și nu îmi mai pasa.
Am impresia ca încep sa înnebunesc..tot văd și aud voci care nu sunt acolo și nici măcar de sinucis nu am putut.
Nu vreau sa mai lupt, înțelegi?

-Tot ce iti cer este sa mergi doar și sa vorbesti cu Nathaliel..a făcut tot ce a făcut numai pentru tine Miranda, cred ca merita măcar atât, îmi spune brusc înainte sa vad cum se ridica și pleacă.
Îmi dau ochii sfidător peste cap și ma conformez rugăminților enervante ale lui Kate.
O sa merg pana in salonul lui.

Ma ridic de pe banca și merg spre spital, iar pe hol văd tot felul de oameni in scaune cu rotile sau care sunt aduși cu targa in salon..dar din nou, nu simt nici o emoție.
Ajung in fata salonului sau și deschid usa.

Înăuntru i-am văzut pe părinții lui care atunci când am intrat m-au salutat și s-au retras imediat
Îmi mut privirea după ce aceștia au închis usa.
Nathaliel se sprijinea acum de spătarul patului, purtând tricoul sau alb si cu părul sau ciufulit

-Iubito..îmi spune și îmi face semn sa ma așez lângă el pe pat.
-Ma bucur atât de mult ca ești bine..
Eu..
Imi pare atat de rău ca s-a ajuns la asta, dar măcar acum suntem din nou împreuna, îmi spune și îmi ia mâna in palmele sale, sarutandu-mi-o

-Nathaliel, ma bucur ca ești bine, dar eu nu mai vreau nimic din chestiile pe care le-am avut deja.
Nu îmi mai pasa nici de mine, iar de tine cu atât mai puțin, vreau sa trecem peste și sa încheiem

-Kate mi-a spus despre schimbarea ta de comportament..știu ca iti este greu din cauza socului și a accidentului, dar am nevoie sa iti revii Miranda, pentru noi
-Aa sa inteleg ca nu ți-a spus ca sunt și însărcinată, ii răspund și îmi iau mâna din a lui
-Pof..poftim?

-Da Nathaliel și exista posibilitatea sa nu fie al tau
Pentru ca..ce sa vezi?
Adam a avut grijă să se ocupe de asta.
Oricum o sa fac avort, nici nu se pune problema, spun in timp ce ma joc cu o șuvița de par

-Miranda..dar in aceelasi timp poate sa fie și al meu!
-Nu contează, oricum nu îl păstrez. Am totuși 22 de ani, vreau sa fac și altceva cu viața mea in care din păcate sunt încă blocată
-Miranda, tu te auzi ce spui?
Ma întreabă acum pe un ton nervos

Brusc, simt cum fata îmi e luată in mâna sa obligându-ma sa îl privesc in ochi.
-Miranda, e copilul meu!
Încetează cu prostiile și revino-ți! Trebuie sa fii puternica!
-Dar pe mine nu ma întreabă nimeni daca mai vreau sa fiu puternica?
Daca merita măcar sa fiu? Nu vreau sa mai trăiesc așa, la dracu am fost violată de 2 ori!
Crezi ca e ușor?
E simplu doar sa iti dai cu părerea și sa iei decizii in locul celuilalt! Tip in timp ce ma ridic din pat nervoasa

-Miranda, decizia asta nu iti aparține numai ție!
Sunt și eu implicat in asta! Și nu te voi lasa sa iti distrugi viața! Îmi spune încercând sa se ridice și el din pat.
-Nici măcar nu știi daca e copilul tău sau nu!
Așa ca încetează sa mai dai sfaturi și sa te crezi atât de important, pentru ce ghici ce?
Nu ești! Tip in timp ce il vad cum se apropie tot mai mult de mine

-O sa ma prefac ca nu am auzit ce tocmai ai spus!
Știu ca sunt la fel de important pentru tine la fel cum ești și tu pentru mine.
Trebuie doar sa ma lași sa te ajut și vom trece împreuna peste asta, bine? Șoptește prinzandu-ma de umeri

-Nu știu daca pot sa trec peste asta Nathaliel..
-Voi avea răbdare iubito și vom trece împreuna peste.
Te rog, hai sa ne amintim împreuna cât de importanți suntem unul pentru celălat, îmi spune mângâindu-mi obrazul și făcându-ma sa îmi închid ochii pentru câteva secunde.

Îl simt pe Nathaliel cum se apropie încet de mine știind ca vrea sa ma sărute.
-Nathaliel..nu pot, ii spun încet cu o urma de teama in voce.
-Iubito, te rog..numai unul, am nevoie sa iti simt buzele, îmi spune tinându-mi fata in mâinile sale

Cu tot corpul tremurând-mi, dau aprobator din cap și îi simt respirația pe pielea mea, apoi buzele mele fac contact cu ale sale.
Le frământa încet și tandru, deși gura mea refuza sa se deschidă, buzele sale căutau neîncetat o cale de acces.

-Te rog..îmi spune cu vocea tremurându-i și simt cum o lacrima de a sa îmi lovește și mie pielea
Gura mi se deschide încet, făcându-i loc limbii lui Nathaliel înăuntru. Sărutul devine unul pasional, Nathaliel ghidându-ma intr-un dans intens, pana când împinsă de plăcerea sărutului, îmi inconjor brațele in jurul gâtului sau și îl trag mai aproape de mine.