Miranda

Capitolul 51

Miranda P.O.V
Ochii mi se deschid încet și simt o durere groaznica in zona capului așa ca încercarea mea de a-mi duce mâinile spre zona afectată, esuasera intr-o secundă.
După ce imaginile din ultimele ore imi revin ca o tornada, imi deschid larg ochii, iar primul lucru pe care il observ este o silueta așezată pe scaun in fata mea.

Încercand sa imi revin din șocul si amețeala copleșitoare, observ cum Adam ma privea calm.
-A..Adam? Spun încet abia reușind să vorbesc
-Hei, ia te uita cine s-a trezit.
Ai dormit bine, printesa?
Doriți și o cafea? Îmi spune ironic impreunandu-si palmele

Îmi mut privirea asupra mâinilor mele, pe care le simt legate la spate, apoi observ ca locul rece in care eram așezată, era podeaua unei camere goale.
-Adam..ce se întâmpla?
-Nimic iubito, așteptam niște prieteni care te vor duce departe de aici.
Sunt niște cunoștințe vechi de ale amândurora, spune rânjind satisfăcut

-Nu ești nevoit sa faci asta, îmi ești prieten, nu îmi poți face asta
Te rog, hai sa vorbim și da-mi drumul, nu voi spune nimănui, ii spun in timp ce ma zbat in strânsoarea dureroasa din jurul mâinilor
-Ce fetita prostuță ești..tu chiar nu iti dai seama?
Chiar nu ma recunoști? Îmi spune in timp ce se da jos de pe scaun și se aseaza in genunchi in fata mea

Brusc insa, stiam.
-Tu..tu lucrezi cu Lucas.
Prima data când m-a răpit mai erau doi băieți cu el și Liam..tu ești unul dintre ei.spun pe un ton încet simțind frica cum îmi cuprinde tot corpul si lacrimile cum se aduna in jurul ochilor

-Bingo!
Totuși, sunt suprins ca nu ți-ai dat seama pana acum..oricum a fost destul de obositor sa ma plimb după fundul tău și sa ma prefac atât de bine, dar vrei sa stii partea amuzantă, frumoaso? Șoptește apropiindu-si fata periculos de mult de a mea

-Începusem să țin la tine.
Începusem chiar să mă gândesc serios sa las balta toata treaba asta si fiu cu tine.
Dar tu...imi atinge el obrazul incet
Tu mi-ai demonstrat ca femeile nu merita.
Ca ele te pot trăda cat ai bate din degete.
Ca desi faci toate sacrificiile pentru ele, se intorc mereu, dar mereu, la tîmpenia lor de iubire adolescentina

-Te rog Adam, tu nu ești așa, te cunosc. Te rog, da-mi drumul, ii spun printre suspine
-Shh, îmi inspira el parfumul
Ar fi putut fi altfel intr-adevar, dar tu ai dar singura cu piciorul iubito, șoptește poziționându-și capul in scobitura gâtului meu, lingând o parte din piele si făcându-ma sa ma infiorez

-Nathaliel ăsta, e un tip destul de norocos.
Te are pe tavă, nu-i asa?
El nu a avut nevoie de enervantele cine romantice ca sa te cucereasca si sa te duca in pat..
El a stiut sa ia imediat ce vrea, in timp ce eu am preferat sa fiu un domn.

Numai ca vezi tu prințesa...isi ridica el capul la aceelasi nivel cu mine
Acum nu mai este nevoie sa fiu un domn, imi zâmbește el straniu făcându-ma sa ma încremenesc
-Sa nu îndrăznești! Murmur cu privirea stupefiata pe a sa

-Ca de nu, ce?
Ma vei spune frumuselului de Nathaliel?
Scutește-ma iubito, spune calm inainte sa vad cum scoate din buzunarul blugilor săi un briceag, poziționandu-l deasupra legăturilor mele și începand sa taie pana când îmi simt mâinile eliberate complet din strânsoare.

Adam se ridica rânjind, apoi se îndreaptă spre singura usa din camera și...
Dispare.
Dispare?

Confuză si speriată, încep sa îmi frec încheieturile mâinilor, rugându-ma ca Nathaliel sa ma găsească cât mai repede.
Nu pot trece prin asta din nou..nu pot!

***

Adam se întoarce după câteva minute, având grijă să trânteasca ușa in urma sa
-Lucas va veni intr-o ora sa te ia, deci avem timp sa ne distram puțin.
Sa știi ca mi-a fost destul de greu sa ma abțin mai ales când te fâțâiai prin fata mea cu rochiile alea mulate...mhm, șoptește lingandu-si slab buza de jos

Dar acum ești numai a mea, așa ca hai sa ne distram puțin, îmi spune făcând un pas dur spre mine
-Nu, Adam!
Te rog nu face asta! Tip in timp ce el se apropie din ce in ce mai mult de mine și îmi arunca ghetele pe jos, apoi ma tranteste puternic de podea

-Ajutor!
Ajutor! Sa ma ajute cineva! Tip in timp ce lacrimi fierbinți încep sa îmi alunece pe obraz.
-Esti a dracului de salbatica, nu-i asa iubito? Îmi spune prinzandu-mi dur fața
Însă, norocul tau este ca sunt un tip calm si trec cu vederea prima dată

Desi strigătele mele imi zgariau propriile timpane, Adam pare ca nici macar nu este deranjat, iar intr-o secundă se aseaza deasupra mea si începe sa îmi sărute brutal gâtul, facandu-ma sa incerc sa il lovesc.

Încercam din răsputeri, însă era imposibil.
Corpul sau solid părea de neclintit, iar atitudinea sa calma imi datea fiori.
Într-o secundă însă, il văd cum îmi apuca cu mâinile hanoracul și cum îl arunca imediat pe jos.
-Adam, te rog, te implor! Spun încet in timp ce nu ma pot opri din suspinat.

-Mă implori sa ti-o trag? Șoptește batjocoritor
In ciuda protestelor și a plânsetelor mele, Adam nu se oprește, acum ajungând cu degetele la marginea blugilor mei, trăgând repede de ei și scotandu-i brutal de pe coapsele mele.

Terifiata numai la gândul la ceea ce va urma, atunci când Adam se ridica pentru a-și scoate tricoul, îl lovesc cât de tare pot cu piciorul in burta, iar un tipat gutural umple camera
-Deci asa vrei sa fie...spune dur, maraind animalic, in timp ce eu ma duc țintă spre usa, trăgând cât de tare pot de clanța, dar in zadar..era încuiată.

In secunda următoare îl simt pe Adam in spatele meu cum ma cuprinde de talie și ma tranteste de data asta brutal jos simțind o durere puternica in zona umărului
Se aseaza iar deasupra mea de data asta tinându-ma strâns de mâini

-Am vrut sa fiu un băiat bun și sa nu te fac sa suferi prea tare, dar tu Miranda..
M-ai provocat, al dracului de rau!

Nathaliel P.O.V
-La dracu! Unde ești Miranda?
Unde ești iubito? Tip in timp ce apas până la fund accelerația
Astăzi m-am întors in Anglia și m-am dus direct la editura unde Miranda lucrează și bine-nțeles ca nu luase foc.

Sunt sigur ca dobitocul de Adam a avut de a face cu asta, dându-mi seama ca el lucra cu Lucas.
Mult prea tarziu.
La dracu! Daca Miranda ajunge din nou in mâinile lui Lucas, sunt mort.
Îmi e teama ca nu o voi salva la timp și asta ma distruge.