Miranda

Capitolul 5-Schimbare de plan

Miranda POV

Ultimele 2 zile fuseseră cele mai agitate din ultimul timp.
Doctorul venise si imi curățase rana, facandu-ma sa simt probabil cele mai crunte dureri de pana acum, în ciuda antibioticelor si calmantelor pe care mi le administra continuu.
Chiar dacă Lucas nu mi-ar fi spus ca sunt prieteni, as fi ghicit oricum din momentul în care l-am vazut intrând pe usa.

Aceeasi atitudine rece, aceeași îmbrăcăminte sobra, si cateva tatuaje pe degete, care îmi distresera oarecum atenția de la întregul proces.
Oricum, îmi curatase rana si mi-o bandajase corespunzător, pentru ca in acea noapte, am reusit sa dorm neintoarsa.

Insa, agitatia din următoarea zi nu venise din partea mea, ci a lui Lucas si a fratelui sau, care continuau să care diferite lucruri inafara casei, facandu-ma sa simt o ușoară curiozitate. 

Realizând ca era ora prânzului, iar Lucas urma sa vina la scurt timp sa îmi aducă masa, decid sa incerc sa scot informații de la el cu privire la întreaga agitație din casa.
Cu capul lipit de tăblia patului, simtind ca sunt in punctul in care aproape adorm, incep sa aud pasi pe hol. Exact la fix.

După ce deschide tacut ușa, Lucas intra încet, probabil vrand sa vada daca am adormit.
-Am crezut ca ai adormit, spune el, pășind in camera, urmând sa lase tava cu supa pe masuta de langa pat

Imediat cum s-a apropiat de mine, i-am simtit brusc parfumul masculin, pe care mi-l aminteam din ziua în care ne-am ciocnit "accidental" la supermarket.
Probabil purtase aceelasi parfum in fiecare zi, dar fusesem mult prea prinsa in durerea pe care tot el mi-o provocase.

Realizând ca am rămas blocată, Lucas isi trece brusc mana prin fata ochilor mei, ridicând o sprânceană in momentul in care fac contact vizual cu el.
I se citea agitatia din privire, observând cum ii lipsește atitudinea ironica cu care ma obișnuisem.

-O sa fiu jos, dacă mai ai nevoie de altceva, îmi spune scurt, inainte sa il vad cum se îndepărtează, spre usa

-Stai! Răspund brusc, mai mult din impuls

Lucas ma priveste surprins, si poate puțin deranjat, si isi întoarce din nou atenția spre mine
-Ce s-a întâmplat, Miranda? Spune pe un ton autoritar, facandu-ma sa imi regret reacția brusca

-Nimic, eu...ma balbai încet, realizand ca daca o sa am atitunea asta, nu o sa aflu nimic
Voiam sa te intreb ce se întâmplă jos, de ce cărați atatea lucruri?

-Nu esti in masura sa ma întrebi nimic, spune brusc, fixandu-ma rece cu privirea.

-Eu cred ca sunt, din moment ce ma ții aici fara acordul meu.
Te muti cu Liam si dai foc casei ăsteia cat dorm eu, sau care e planul? Intreb la fel de rece, fiind si eu suprinsa de curajul meu prostesc

Dupa o privire mai mult decât socata din partea lui Lucas, chiar când credeam ca va pleca, si imi va ignora total intrebarea, raman suprinsa cand il vad ca se apropie încet de mine, pana ce ajunge in dreptul patului meu, coborând pe vine.

-Ce te face sa crezi ca ne mutam? Ma întreabă el, fixandu-ma cu privirea

-Agitația si panica pe care o emani, spun calm, din nou socata de felul în care imi controlam emoțiile

După ce Lucas isi schimba brusc atitudinea, observând cum pare deranjat de ceea ce am spus, isi apropie incet capul de al meu

-Esti inteligentă, Miranda, dar mi-ar plăcea ca si părinții tăi sa fie la fel.
Ne mutam, si asta numai datorită tatălui tău care a anunțat politia de dispariția ta si care ti-a interogat toti prietenii de la petrecere.
Dar asta va fi pentru tine un motiv de îngrijorare, Miranda. Cel puțin aici, erai mai aproape de ei si exista posibilitatea mai mare sa fii găsită.
Acolo unde vom merge, nu vei mai avea scăpare, spune calm, adăugând la final un zâmbet forțat.