Miranda

Capitolul 21-Probleme

Miranda P.O.V
Au trecut doua zile de la întâlnirea cu Nathaliel, deci asta este prima zi de facultate.
Emoțiile nu s-au sfiit sa apăra si din cauza asta probabil nici nu am dormit foarte mult.
La ora 7:00 am fost in picioare, iar in câteva minute deja îmi făcusem un dus și luasem micul dejun.
Pentru ca este prima zi de facultate, am decis sa port ceva mai elegant mai ales la insistentele lui Kate și am optat pentru o rochița albă cu guler și fără mâneci.
Era puțin înfoiata de la talie in jos și era peste genunchi, și am ales sa o asortez cu o pereche de sandale negre care urcau puțin pe picior.
Parul l-am ondulat, iar buclele mele lejere arătau minunat peste materialul alb al rochiei. Machiajul a fost unul simplu, puțin tuș, rimel și un ruj nude mat.

După câteva minute de condus, iată ca am ajuns in fata imensei facultăți de jurnalism.
Clădirea era uriașă și frumos decorată pe dinafara, iar un gazon verde urmat de câteva ronduri de trandafiri, completau perfect aceasta priveliște. Sute de studenți erau adunați, unii singuri, iar alții cu părinții sau cu prietenii.

Eu făceam parte din prima categorie din păcate, pentru ca părinții mei nu și-au putut lua liber de la lucru, mai ales ca au lipsit aproape 3 luni.
Era o caldura sufocantă, așa ca domnul director a ținut un discurs cât se poate de scurt, dar frumos.
Ne-am îndrumat pe fiecare in săli, numai ca eu ma cam pierdusem...
Facultatea era uriașă cu toate cele 3 nivele ale sale, iar imbulzeala si gălăgia nu m-au ajutat foarte tare sa ma orientez.

Am mers la secretariat și am întrebat pe un ton cald unde pot găsi sala 10. După ce secretara m-a îndrumat spre etajul 2, am ajuns.
Eram nesigura si emoționată  in momentul cand am ajuns in sala și mi-am întâlnit noii colegi.
Fiecare se pare ca isi cauta un grup in care sa se poata integra.
Erau de la persoane extrem de timide la unele care mergeau pe la fiecare banca încercând să sa se imprieteneasca cu restul.

Lumea începuse deja sa se așeze in bănci, semn ca urma sa vina profesorul.
Din nou aceeasi agitație, iar înainte să îmi dau seama observ ca rămăsesem singura in picioare, avand la dispizitie o banga din spate.
Ușa se deschide la câteva momente dupa ce toti s-au linistit, urmând ca directorul sa isi faca simțită prezența, semn că prima oră va începe cu acesta.

-Buna ziua studenți, eu sunt Christian Stuart și sunt directorul acestei instituții, dar și profesorul vostru.
Nu va voi reține prea mult astăzi, vreau doar sa ne cunoas..începe el fraza neputând însă să o ducă până la capăt deoarece o bătaie in usa fusese cea care il întrerupse.
-Prima zi si deja se întâmplă asta?
Nu va merge asa pe parcursul anului.
Intra! Spune pe un ton destul de dur.
Insa atunci își fac apariția doi băieți.

Încremenisem.
Încremenisem de-a dreptul si nu imi puteam da seama daca imaginația imi joacă feste, sau daca totul este real.
Înalt si îmbrăcat intr-o camasa neagră cu manecile suflcate lasandu-si la iveală tatuajele care îi completau perfect imaginea, cu părul negru dat lejer pe spate si cu o atitudine amuzată, ma cauta cu privirea.
În spatele sau, băiatul blond îmbrăcat într-un hanorac albastru care îi denota nepăsarea primei zile, ranjea ironic.
Erau ei. Erau ei si nu aveam nici o îndoială.
Lucas si Liam.