Capitolul 6

29 4 0
                                    

Astăzi fac o lună de când sunt cu George. Urmează să ne întâlnim la cafenea și sunt atât de emoționată. Lucrurile merg de minune intre noi și am sentimente din ce in ce mai puternice pentru el. Nu credeam că o să mai ajung să am astfel de sentimente vreodată. Mă îmbrac cu o rochiță de catifea, roșie, precum săculețul în care era cadoul meu.

Părinții mei sunt plecați într-o delegație, așa că am casa doar pentru mine. Aud soneria și mă duc grăbită spre ușă. George mă întâmpină cu un buchet de trandafiri roșii.

-"Ăștia sunt pentru tine!"

-"Oh! Îți mulțumesc!" Mă apropii de el pentru a-l săruta însă pare că se ferește, ajungând să îi sărut doar colțul gurii. "O să merg să le pun in apă." Spun, confuză.

Pe drum spre cafenea este extrem de tacut și aleg sa nu spun nici eu nimic.. Ajunși acolo ne așezăm la o canapea și îl văd destul de încordat.

-"Ești ok?" Îl întreb după ce ne primim ciocolata calda.

-"Nu știu cum să încep.."

Mă uit confuză și aștept să vorbească din nou.

-"Sunt o persoana dificila, Maya.. Trec printr-o perioadă destul de aiurea. Părinții mei mă tot bat la cap să mă pun serios pe învățat, vreau să dau la Drept și îți imaginezi și tu cam cat de mult trebuie sa muncesc pentru asta."

-"Ințeleg.. însă sunt ferm convinsă că ești un băiat suficient de deștept încât să nu îți pună probleme un astfel de examen." Incerc eu sa îl încurajez, strângându-i cu fermitate mana mult mai mare decât a mea. Se desprinde din strânsoarea mea și zâmbește amar.

-"Nu e vorba că nu o să reușesc, însă tot acest stres mă face să, nu știu.. să devin irascibil și să îmi pierd răbdarea foarte ușor. Nu aș vrea ca tu să cazi la mijloc in astfel de situații."

-"Nu înțeleg unde vrei sa bați cu asta" spun, in timp ce simt că în ochii mei se adună câteva lacrimi.

-"E dificil. Ești o persoană mult prea bună și ai un suflet atât de pur. Ai nevoie de cineva care să își facă mai mult timp pentru tine, să ți se dedice in totalitate. Iar eu pot fi foarte dur uneori. Nu vreau sa te rănesc."

-"Și crezi că dacă te despărți acum de mine nu o să mă rănești?! Nu sunt absurdă și pot înțelege că momentan examenele reprezintă o prioritate. Eu o să te înțeleg de fiecare dată când o să fie nevoie."

-"Exact la asta mă refer, tu ești atât de înțelegătoare iar eu pur și simplu nu merit asta. Ești prea buna pentru mine, Maya, asta e adevărul."

-"Scuze, dar e cea mai penibilă scuza pe care am auzit-o" simt cum vocea incepe sa îmi tremure, iar lacrimile nu mai au mult și vor începe să iasă la iveală. "Cred că sunt destul de mare încât să pot decide singură cine mă merită și cine nu. Mai bine îmi spui că ți-ai dat seama că nu îți place de mine, decât să aduci astfel de argumente."

-"Tu nu vezi că deja te fac să plângi? Cum o sa fie atunci când o să am nervii întinși la maximum și nu voi mai avea răbdarea necesară să îți acord suficientă atenție?"

-"Ești atât de laș. Nu am nevoie de atenție. Am nevoie doar de tine și o sa trecem peste toate împreună!"

Se ridică de la masă și merge sa plătească nota. Îmi face semn să mă ridic și pornim amândoi spre ieșire. Mă lasă în continuare în aer și nu mai spune nimic preț de câteva minute, până ajungem in fața unui magazin.

Intră acolo și îl văd ieșind cu un pachet de țigări. Îl desface in 2 clipe și observă că mă uit nedumerită spre el. Îl întinde spre mine și îi fac semn că nu vreau.

-"Nu știam că fumezi.." îi spun stins.

-"Nu voiam să fac asta de față cu tine până acum, însă nu o să mai rezist mult fără."

-"Îți faci rău.. Nu e ok." Replica mea îl face să râdă sarcastic.

-"Incerc de ceva timp să mă las și am sperat că dacă voi sta mai mult în preajma ta o sa reușesc. Poate ai dreptate și sunt prea laș."

Ajungem in fața casei mele. Discuția din cafenea a rămas în continuare neterminată.. însă el nu mai scoate nicio vorbă despre asta. Îl iau de mâini și incerc să păstrez contactul vizual cu el. Îi pot simți respirația care acum a căpătat un iz de tutun ce se amestecă cu parfumul său masculin.

-"Suntem ok?" Îl întreb în șoaptă.

Închide ochii și urmează alte câteva minute chinuitoare de tăcere.

-"Să știi că.." și nu mai apuc sa spun ceva căci..

Ce credeți că o să se întâmple mai departe? Aștept păreri 😁



Alege cu INIMAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum