Alege cu INIMA

Capitolul 7

Nu mai apuc sa spun nimic căci mă întrerupe.

-"Cel mai bine pentru mine ar fi dacă aș lua o pauză de la noi. Trebuie să îmi pun ordine în gânduri momentan. O să te caut eu când am luat o decizie."

-"Decizie referitoare la ce? Ar trebui să luăm decizii împreună, nu separat."

-"Uite, relația asta e ceva nou și pentru mine, ok? Pentru că.. poate părea exagerat. Știu că a trecut doar o lună însă simt că încep să te iubesc. Și trebuie să îmi dau seama dacă asta e pe bune sau e doar ceea ce vreau eu sa cred. Sunt complicat și greu de înțeles. Însă am avut deja inima frântă o dată și trebuie să fiu mai atent de data asta."

-"Eu.. nu îți pot spune dacă încep să te iubesc sau nu. La naiba, ești primul meu prieten și habar nu am cum trebuie sa se simtă. Dar știu că de fiecare dată cand mă săruți mă simt de parcă ar trai un stol de fluturi la mine în stomac, care se zbat să iasă afară. Nu te-aș răni niciodată."

-"Fu*k.. nici macar nu știam asta.. de ce nu mi-ai spus?"

- "Ce anume? Că ești primul meu iubit? Avea vreo relevanță?"

-"Normal că avea."

-"Credeam că ți-ai dat seama.."

-"Asta face ca lucrurile sa fie și mai complicate, iar eu am nevoie de timp"

-"O să aștept oricât.. "

Observ că mi-a eliberat mâinile de ceva timp. Și se retrage ușor în spate.

-"Noapte buna, Maya!"

Îi răspund aproape în șoaptă și rămân nemișcată câteva clipe, privindu-l cum se îndepărtează. Acum lacrimile mele încep să se prelingă în voie pe obrajii mei fierbinți.

Vine din nou ziua de marți și intru sfioasă in sala de sport. Îl caut pe George cu privirea însă nu îl zăresc nicăieri, așa că mă așez dezamăgită pe bancă.

-"Nu a fost nici ieri la ore" îmi spune Liz parca citindu-mi gândurile. Nu o mai întreb de unde știe..

-"Tu cum mai ești?" Mă privește îngrijorată.

-"Sunt ok." Zâmbesc amar. "Tu? Care mai e treaba cu Alex? " Alex era iubitul ei.

-"Noi suntem bine, nimic nou. Nu prea mai apucam sa ne vedem de când am repetițiile de la teatru. Însă o sa trecem noi cumva peste asta."

-"Te invidiez uneori, aș vrea și eu să am o relație care să treacă peste obstacole fără să se destrame." Cei doi erau împreună de 2 ani. El studia la actorie iar ea dorea să îi calce pe urme. Se potriveau de minune.

-"Trebuie să ai încredere și mai ales răbdare, lucrurile se vor așeza. Sunt sigură că Dumnezeu are ceva pregătit pentru toți. Decât să ajungi ca părinții mei cu 2 copii și să realizezi că nu te potrivești cu persoana de langa tine.. mai bine deloc"

-"Oh.. "

-"Cred că o să divorțeze.. mama vrea sa plece să lucreze în afara." Spune fără pic de emoție

-"Îmi pare rău.." îi spun.

-"Să nu îți pară, e nefericită lângă el, prefer să o știu fericită în alta parte."

-"O să mă focusez pe școală. Trebuie sa învăț mult dacă vreau să intru la medicină. Cred că o să fac o prioritate din asta, iar restul lucrurilor o să le las să treacă de la sine."

-"E cel mai bine așa, vei vedea"

Zilele trec, iar vineri când mă îndreptam spre casă primesc un apel. Numele lui George îmi apare pe ecran și răspund imediat.