Alege cu INIMA

Capitolul 23

Maya pdv

-"Hai și tu la Cluj. Macar o să fim toți 3 acolo. Nu știu de ce te tot încăpățânezi să mergi la București."

-"Nu știu, Gabi.. e mai aproape de casă. Plus că sora mea e tot acolo."

-"Nu poți sta după fundul surorii tale toată viața! Te rog, macar mai gândește-te la asta. Încă nu au început înscrierile. E mai greu aici, dar la cât de mult înveți tu, nu îmi fac probleme."

-"Materia e puțin diferită.. nu aș mai avea timp. O sa vin in vizită cât de des pot. Promit!"

-"Of.. îmi vine să te bat uneori."

Închid telefonul și mă bucur în continuare de plimbarea mea. Zăpadă s-a topit aproape de tot și azi e o zi chiar însorită. De Ștefan nu am mai auzit nimic și nici de Andrei, care după seara aia nu m-a mai căutat. Nu știu ce a vrut de la mine, însă nu mai contează acum. Motivul principal pentru care nu m-am răzgândit în legătură cu facultatea este el. Nu vreau sa fiu în orașul acela. Chiar dacă e un oraș mare și șansele să ne întâlnim sunt minime, eu nu aș mai suporta să dau ochii cu el. Așa e cel mai bine.

Momentan mă bucur că relația cu mama mea a revenit la normal. Certurile cu ea au încetat de când m-am despărțit de George și am recunoscut că avea dreptate. Ea crede că m-am despărțit de Ștefan din cauza distanței și a faptului că aveam eu foarte mult de învățat. Nu am vrut să se mai gândească și la asta.

Ștefan pdv

-"Frate, îmi pare rău, dar trebuia sa fac asta!"

Nervii mei sunt întinși la maximum. L-am rugat să stea departe de telefonul meu, pentru că nu vreau sa mai aud nimic despre prefăcuta aia și azi cât am fost la duș nu s-a putut abține.

-"A trecut atâta timp, eu nici macar nu mă mai gândesc la asta. Ești obsedat? Combina-te tu cu ea dacă ești așa interesat." Zic eu eu nervos. Doar că dacă ar face asta probabil i-aș omorî pe amândoi .

-"Pai poate că ar trebui, tu oricum nu o meriti."

-"Eu? Chiar vrei sa ne certăm de la o prostie ca asta?"

-"Macar ascultă-mă!"

-"Spune repede. Doar că după, subiectul ăsta e închis. Definitiv!"

-"Tipul din mașină nu are nicio treabă cu ea..."

-"Sigur, ea mai oferă îmbrățișări străinilor. Pe bune? Îmi pierd timpul cu tine."

-"Poți să taci și să mă asculți până la sfârșit? Mă refer că nu are nicio treabă cu ea in sensul ăla. Îl cunosc, e prietenul ei cel mai bun. Sunt colegi de clasă, dar doar atât. A fost o simplă îmbrățișare. Aveam dreptate!!"

-"Bun, ai terminat?"

-"Tu ești prost, nu? "

-"Nu îmi pasă! A zis că iese cu fostul ei să se despartă de el, nu că ia la rând toți băieții din oraș. Nu mă interesează oricum. Putea să fie și frate'su. Subiect închis."

-"Ești imposibil. Jur. Poate s-au întâlnit întâmplător și a condus-o acasă."

-"Eu ies. Ai nevoie de ceva de la magazin?"

-"Iar te duci să te întâlnești cu ăla? Tu nu vezi cum ai ajuns?"

-"Nu e treaba ta!"

Ies din casă și trântesc ușa în urma mea. La colțul străzii mă așteaptă tipul al cărui nume nici nu m-am obosit să îl rețin.

-"Cât vrei?"

-"50 de grame."

-"Frate, nu crezi că ar trebui sa o iei mai ușor? E a 2-a oară săptămâna asta."

-"Îmi dai sau caut pe altcineva?"

-"Ține!"

Mă pornesc spre parc și mă duc la banca retrasă pe care stau de obicei. Trag fumul dens în plămâni și închid ochii. Idiotul ăla de Andrei nu se mai oprește din a-mi vorbi despre Maya. Încerc să mi-o scot din cap și el nu face decât să îmi amintească zilnic de existența ei.

Deschid telefonul și îi verific contul de Instagram și văd că are o poza noua. E mai slabă decât o știu și pare obosită. Probabil învață pe rupte acum. La cum m-am despărțit de ea, cu siguranță că nici nu vrea să mai audă de mine.

Poate am procedat greșit că nu am lăsat-o să îmi explice. Dar nu mai pot face asta. Ar fi a doua oară când sunt bătaia de joc a unei fete și cu siguranță nu aș mai rezista încă o dată.

Maya pdv

Ajung în parc și îl văd pe George care stătea pe o bancă. Se pare că a ieșit la plimbare cu câinele său. Am vrut să îmi schimb direcția de mers, însă trebuie sa recunosc că mi-e dor de blănosul acela frumos. Mă opresc în dreptul lor și mă joc in blana moale a frumosului animal.

-"Buna!"

-"Buna." Îmi răspunde sec, neștiind că salutul îi era adresat mai mult câinelui. Însă încerc să fiu politicoasă.

-"Ce mai faci?"

-"Destul de bine. Tu?"

-"La fel. Am luat o pauză de la învățat. Cum e la facultate?"

-"Hm.. greu." Îmi dădea numai răspunsuri scurte. Iar preț de câteva minute niciunul din noi nu mai spune nimic.

-"Ce a fost cu acel mesaj? Am tot vrut sa te întreb.."

-"Ești cu cineva?" Schimbă el subiectul. La ce se referă?

-"Sunt singură. Ce relevanță are?"

Râde ironic. Mă uit confuză la el și nu mai înțeleg nimic.

-"Dar ai fost cu cineva de când ne-am despărțit? Doar, răspunde."

-"Mda.. oarecum. Nu pentru mult timp. Tot nu înțeleg.."

-"I-am trimis niște poze cu tine și Gabi când vă îmbrățișați lui Ștefan." Zice senin și fără pic de remușcare. Ba chiar zâmbește. Sunt șocată. Acum am înțeles totul. Mesajul lui și schimbarea  bruscă de atitudine a lui Ștefan..

-"Ce ai făcut??" Simt cum lacrimile îmi sunt pe cale să explodeze și mă trezesc că îi dau o palmă. Mârâie ușor spre mine.

-"M-ai făcut să mă simt ca ultimul om când ai plecat fără ca măcar să asculți ce am de zis. Așa că am venit mai târziu la tine acasă, iar acolo te-am văzut în mașină cu Gabi și atunci mi-a venit ideea. Ți-am zis că dacă eu nu te pot avea nu o să te aibă nimeni."

-"Ești un gunoi! Nu îmi vine să cred că am stat atât timp cu tine. Te urăsc! Te urăsc atât de mult!"

-"Scutește-mă. Eu o să plec. Aș spune că mi-e milă de tine, dar nu meriți nici macar mila mea la cum te-ai comportat."

Se ridică de pe bancă și pleacă. Acum am înțeles și întrebarea lui Andrei. Nu pot să cred că a făcut așa ceva. E un monstru. Însă cel mai tare sunt dezamăgită de Ștefan. Adică nici macar nu a vrut sa audă ce am avut de zis. Nu mi-a dat ocazia să mă justific. A ales să creadă niste poze și nu pe mine. După tot ce am trăit acolo și după câte lucruri i-am spus despre mine. Nu vreau să îi mai văd. Pe niciunul.