Alege cu INIMA

Capitolul 29

Ștefan a intrat la duș și îl aștept în bucătărie. Observ că Andrei a ieșit, deci am rămas numai noi în apartament.

Ies pe balcon și luminile orașului îmi taie răsuflarea pentru un moment. E destul de răcoare, însă cartierul se află într-o zonă liniștită, ferită de forfota orașului, lucru care mă îndeamnă să mai rămân și să privesc.

Simt două brațe care mă cuprind și mă întorc. Trebuie sa fiu tare și să discut cu el, nu îl pot lăsa să mă domine iar.

Îl văd cum se depărtează și se îndreaptă spre măsuța mică din balcon, ținând o cutie în mână. O deschide și realizez imediat ce are de gând să facă.

-"Nu face asta, te rog! Îți faci rău!"

-"Nu înțelegi.. astea mă ajută să mă relaxez. E singura soluție."

-"Soluție pentru ce? Ce e atât de greu de suportat încât te-a făcut să devii așa?"

Îl privesc cum strânge din ochi și îmi dau seama că nu vrea să discute despre asta.

-"E mult prea complicat, frumoaso.."

Oh.. ce dor mi-a fost să aud apelativul ăsta ieșind de pe buzele lui mari. Alo!! Pământul către Maya! Trebuie sa te focusezi pe adevărata problemă!

-"Spune-mi. Am timp sa ascult."

-"Nu e vorba de timpul tau.. nu vreau sa vorbesc despre asta."

-"Atunci nu îmi rămâne decât să plec.. Chiar am sperat că putem avea o discuție serioasă.. dar dacă tu nu ai de gând să vorbești.." spun cu regret in glas, sperând că lucrul ăsta îl va face să se răzgândească. Știu că nu e corect sa îl șantajez, însă știu că altfel nu mi-ar spune.

-"Stai!" Spune, văzând că mă îndrept spre ușă. "Ia loc!"

Mă așez lângă el și îl privesc, așteptând să înceapă să vorbească.

-"S-a întâmplat imediat după ce am plecat.. adică.. după ce m-am despărțit de tine, m-am simțit groaznic, iar apoi a urmat cearta cu tata.. și.. am aflat după de la Andrei că m-am despărțit degeaba de tine, doar că simțeam că e mult prea târziu. Am pierdut tot, Maya. Simțeam că sunt singur."

-"Ce s-a întâmplat cu tatăl tău?"

-"Înainte să mă întorc la Cluj a început să îmi scoată ochii că am stat toată vara degeaba și că ar fi trebuit să muncesc.. că s-au săturat să îmi de-a bani și tot felul de chestii.. și nu e că nu am vrut, îți jur! Doar că nu am găsit nimic în domeniul în care studiez. Voiam să fac ceva ce îmi place."

-"Ok.. atunci de ce nu te angajezi acum?"

-"M-am angajat, am avut mai multe job-uri in timpul ăsta, însă nimic stabil.. și mai rău e că nici măcar mama nu mă susține. A spus că tata are dreptate și de 2 luni nu mi-au mai trimis nici un ban. Apartamentul ăsta e al lui Andrei, mă lasă să stau aici și eu plătesc doar utilitățile. Dar mă simt al naibii de prost. M-am mai comportat și în ultimul hal cu el. Nu știu cum de nu m-a dat afara până acum."

-"Și cu toate astea, continui să cheltui bani pe niste prostii care te distrug? Ce e în capul tau?"

-"Oh, te rog, nu mă judeca și tu, ok?" Spune nervos și sare ca ars de pe scaun. Mă ridic și eu și îl îmbrățișez cât pot eu de tare.

-"Ultimul lucru pe care aș vrea să îl fac ar fi sa te judec."

-"Știu că nu e bine ce fac, însă mă ajută să nu mă mai gândesc la tot. Mă simțeam atât de singur, Maya. Nu știam ce să mai fac. Acum că ești aici mi-e teamă că în orice secundă as putea spune ceva greșit și că o să pleci.. iar eu o să rămân iar.."

-"Shh!" Spun peste buzele sale. "Nu o să rămâi singur, pentru că nu mai plec de lângă tine. Îți promit. De data asta nu o să mai las pe nimeni sa intervină intre noi. Dar trebuie să îmi promiți că renunți la viciul ăsta care îți distruge viața."

Mă sărută apăsat și mă strânge în brațe de parcă ar vrea să îi intru in suflet și să devenim un întreg. Probabil a simțit că mi-e puțin frig de la briza rece de afară.

-"Îți promit! Nu mai am nevoie de ele. Ești mai puternică decât orice drog!"

***
-"Hai cu mine la București!" Mă trezesc spunând.

După discuția din balcon ne-am pus amândoi în pat.. Ștefan încă avea ochii roșii și părea obosit, iar eu trebuie să mă trezesc devreme mâine.

Nu știu dacă e bine ce fac, însă țin prea mult la el și are nevoie de mine la fel de mult cum am eu nevoie de el.

-"Ce?" Spune el, făcând ochii mari. Este vizibil surprins de cuvintele mele..

-"Am zis să.."

-"Am auzit ce ai zis" mă întrerupe el. "Doar că.. vorbești serios? Cum sa merg? Adică nu am unde să stau și.."

-"Stai la mine. Oricum sora mea nu sta prea mult pe acasă.. plus că nu ar avea nimic de obiectat în privința ta. Doar temporar, până îți găsești ceva de lucru.. după te poți muta oriunde dorești."

-"Nu știu, Maya.. nu! Simt că astfel as profita de tine și nu, nu e ok."

-"Nu profiți de nimeni! Ți-am zis, e doar temporar.. vom vedea cum evoluează lucrurile. Dor gândește-te la asta, bine?" Spun și îi închid gura cu un sărut, cuibărindu-mă în brațele sale. "Acum dormi!"

-"Somn ușor, păpușa!" Îmi șoptește la ureche și îmi plasează un pupic pe frunte.

Mă simt împlinită în brațele lui. Știu că poate suna ciudat.. nu îl cunosc atât de bine și cu toate astea mă simt în siguranță, de parcă l-aș cunoaște de o viață. Simt că totul capătă un sens când sunt aici, lângă el. Merită o șansă. E un băiat atât de bun și viața e nedreaptă cu el. Nu ii înțeleg pe părinții săi. Mai are de dat câteva examene și termina masterul, iar ei ar trebui sa îl susțină. O să aibă timp să muncească, însă momentan ar trebui sa ii fie alaturi, nu să îi frângă aripile.

Părinții mei au dat mereu totul pentru ca eu și sora mea să avem tot ce ne trebuie și să nu ducem lipsă de nimic. În astfel de momente nu pot decât să fiu recunoscătoare că am niște părinți ca ei. Însă, din păcate, nu putem fi toți la fel de norocoși..

***
Zilele următoare am fost preocupată de evenimentele din cadrul facultății, am cunoscut o mulțime de oameni și a fost chiar distractiv schimbul de experiență. Bineînțeles că am rămas în fiecare seară la Ștefan, iar el se trezea în fiecare dimineață să mă ducă la universitate.

Într-una din seri chiar am ieșit cu prietenii mei pentru a-l cunoaște și s-au înțeles de minune, lucru care nu a putut decât să mă încânte. Mă bucur că în sfârșit l-a cunoscut pe Gabi și că de acum nu o sa mai poată suspecta nimic referitor la prietenia dintre noi doi, în special după ce a văzut și el cum îi curg ochii după Nicole.

Ștefan s-a împăcat cu Andrei și și-a cerut în sfârșit scuze pentru comportamentul său infantil. Doar că săptămâna trece mai repede decât mi-aș dori și iată că vine ziua în care Ștefan îmi va da un răspuns legat de propunerea mea. Sunt emoționată pentru că nu am mai discutat nimic din acea zi legat de mutarea sa și eu chiar mi-aș dori să accepte.

-"Deci.. ai avut timp o săptămână să te gândești la ce ți-am propus.. să știi că aștept un răspuns."

-"Oh, deci de asta ai sărit așa pe mine in seara asta.. Ai încercat să mă manipulezi, huh?" Râde el în timp ce mă mușcă încet de ureche. Roșesc la auzul cuvintelor lui și îl împing de pe mine.

-"Ești așa de.. aagh!!"

-"Glumesc, glumesc.. te tachinam doar.."

Privirea lui devine serioasă și se rotește le partea lui de pat, își pune o mână sub cap și privește în gol.

-"Deci?" Insist eu, cu teamă, văzând reacția lui.

-"Nu știu cum să ți-o spun.. însă eu...