Alege cu INIMA

Capitolul 17

-"Alo?" Spun încercând sa par somnoroasă.

-"Ai terminat de vorbit cu ăla?"

Poftim? Se referă la Ștefan? Dar cum? Nu avea de unde să știe. Cred..

-"Nu vorbeam cu nimeni.. am adormit.." mint eu.

-"Văd și eu că ești online. Nu o face pe proasta cu mine! Dormi pe naiba!"

-"Nu mai țipa la mine!"

-"Știu de fazele cu Ștefan Oprescu. Stai liniștită!"

Îmi înghit cuvintele și chiar mă blochez. Ce aș putea să mai zic? Dar cum?

-"Știu că ați vorbit la ziua lui Teo și mai știu și că ați dansat în club. Eram doar curios să văd cât o să mă mai minți!"

-"Să te mint? Cu ce te-am mințit? Tu m-ai întrebat dacă am sărutat pe cineva, nu dacă am vorbit. Ce este așa greșit în asta? Nu e ca și când mi-am tras-o cu el."

-"Nu m-ar mira să faci și asta.."

-"Ești chiar nesimțit! Nu am făcut nimic și chiar de era așa, o repet: nici măcar nu mai suntem împreună!"

-"Ți-am zis doar să ai răbdare să îmi pun ordine în gânduri! "

-"Am avut răbdare! Chiar foarte multă. Dar dacă tu mâine te trezești că nu vrei să mai ai nicio legătură cu mine? Sau că mai ai nevoie de încă 6 luni de pauză? M-am saturat! Merit mult mai mult!"

-"Hai că exagerezi.."

-"Nu. Chiar nu exagerez cu nimic. Și da! Da, vorbesc cu tipul ăsta și chiar mă face să mă simt specială. Mi-a zis că sunt frumoasă, știi? Și uneori chiar am nevoie să aud asta, nu jigniri și reproșuri că nu mai sunt ca înainte sau că ar trebui să mă aranjez mai mult. Băiatul ăsta a reușit să vadă mai presus de niște ochi rimelați. Vreau pe cineva care să mă placă așa cum sunt, nu care să mă schimbe."

Tace. Niciunul nu mai spune nimic, însă mă bucur că din nou, am avut curajul să îi spun ce simt cu adevărat.

-"Nu m-am gândit niciodată că lucrurile astea te rănesc. Eu doar.. nu știu.. te plac așa cum ești, însă asta nu înseamnă că trebuie să te neglijezi."

-"Nu mă neglijam pentru că eram deja într-o relație, ci pentru că sufeream prea tare. Atitudinea ta m-a făcut așa."

-"Oh.." îl aud zicând. "Încă te iubesc, Maya! Lasă-mă să îți demonstrez asta. Chiar vreau să ne vedem mâine și îți promit că totul o sa fie bine."

Cuvintele lui însă, nu mai puteau schimba nimic. Sentimentele mele pentru el au dispărut ușor, ușor odată cu trecerea timpului. Mă amăgeam că totul o sa fie bine, însă acum realizam că vreau să îmi fie bine, însă lucrul acesta poate fi posibil doar fără el.

Îi auzeam disperarea cu care a rostit toate aceste cuvinte și aproape puteam să bag mâna în foc că plânge.

-"Îmi pare rău.. dar nu mai pot."

-"Vrei să spui că tu nu mă mai iubești? Dai cu piciorul la tot pentru un tip mai mare cu 6 ani? Ce viitor ai putea avea cu el?"

-"El nu are nimic de-a face cu decizia mea! Îmi vorbești de viitor, dar ești cea mai instabilă persoană pe care o cunosc. Nu îmi poți oferi siguranța că o să fie totul roz, mi-am pierdut deja toată încrederea că mai poate funcționa ceva intre noi."

-"O să regreți asta! Îți promit. O sa vii la mine și o să mă rogi sa te iert însă nu se va mai întâmpla! O să rămâi singură, pentru că dacă nu te am eu, nu o să te aibă nimeni!"