Alege cu INIMA

Capitolul 30

-"Nu știu cum să ți-o spun.. însă eu nu aș putea să îmi las iubita să meargă atâta drum cu trenul. Merg cu tine, să vă duc înapoi la București și după mai vedem ce e de făcut."

Nu îmi vine să cred ce îmi aud urechile și nu mă abțin din a mă arunca peste el.

-"Ești cel mai tare!! O să fie grozav! " Spun eu în timp ce îl umplu de sărutări. Mă strânge și mai tare în brațe și realizez că nu am mai fost atât de fericită de o veșnicie.

***
Suntem cu toții în mașină. Eu, Nicole și Ștefan. Jumătate din drum am ascultat muzică veche și am cântat împreună. Îmi place latura asta romantică a lui și are o voce atât de caldă.

-"Se pare că prietena ta a adormit." Chicotește Ștefan aproape de urechea mea, luându-și ochii de la drum pentru câteva clipe. Simt niste fiori care ajung până în zona mea intima atunci când își plasează mâna pe genunchiul meu dezgolit.

-"Ochii la drum, îndrăgostitule!"

-"Gata, șefa!" Râd la apelativul folosit de el și continui să îi admir trăsăturile. E atât de calm când conduce și pare foarte sigur pe el. Încrederea asta se transmite și la mine.

-"Mai ții minte seara aia în care ne-am întâlnit în club?" Mă întreabă el.

-"Tu ce crezi?" Râd eu.

-"Eu l-am trimis pe Andrei să îți facă cinste cu ceva de băut." La auzul acestor cuvinte aproape că mă înec cu sucul pe care încercam să îl beau.

-"Cee? Cum așa?"

Incepe și el să râdă și îmi spune:

-"Păi, niciodată nu mi-a plăcut să mă bag în seamă cu fetele așa, aiurea.. și aveam oarecum emoții că nu o să știu ce să spun sau ceva asemănător.. așa că m-am gândit că dacă bei puțin alcool o să fii și tu mai relaxată și lucrurile o sa meargă mai bine. Știam de la Andrei că o să fii acolo."

Deci totul fusese aranjat.. El știa că o să fiu acolo și a venit special pentru mine. Nu îmi vine să cred că a făcut asta. E atât de drăguț! Se gândea la mine la fel de mult cum mă gândeam și eu..

-"Nu pot sa cred.. " Reușesc să mai spun.

-"Te deranjează asta? Ești ok?"

-"Nu, sunt bine. Mi-ai luat o piatra de pe inima pentru că am crezut că Andrei era cel care se dădea la mine și mă simțeam prost față de el, mai ales când a început să danseze cu mine."

Ștefan începe să râdă și mai tare.

-"Oh, Doamne.. Nu! Nu avea nici o treabă! Are prietenă de vreo 3 ani."

-"Apropo de prietenă.. și de tine știam că ești cu cineva de multă vreme, dar.."

-"Hei! Cât mai avem?" Se aude Nicole din spate. Fuck.. nu putea să mai doarmă și ea puțin?

-"Vreo 3 ore, e destul de aglomerat având în vedere că e duminică." Îi răspunde Ștefan.

Observ că se încordează după ce rostesc întrebarea și tace. Nu mai spune nimic tot drumul și pare preocupat de ceva. Sunt atât de proastă, nu trebuia să deschid subiectul acum.

***
În câteva ore suntem în fața căminului unde o lăsăm pe Nicole.

-"Mulțumesc încă o dată că m-ai luat și pe mine! Ne vedem mâine, Maya!"

-"Vrei să mâncăm ceva înainte să mergem acasă? Sora mea sigur nu a lăsat nimic prin frigider, așa că.."

-"Da, sigur!" Răspunde el ferm.

Mergem într-un local foarte aproapiat de apartamentul meu unde au mâncare bună, însă pe drum tot nu reușesc să scot niciun cuvânt de la Ștefan. Poate e doar obosit..

-"Îmi pare rău că am întrebat de prietena ta.. știu că nu ar fi trebuit.. uneori mă ia gura pe dinainte." Turui eu repede, însă e nu pare să mă asculte.

-"Poftim?" Vine și confirmarea..

-"Ziceam că.. îmi pare rău că am deschis subiectul ăla in mașină, eu doar.."

-"Nu trebuie sa te simți prost, eu sunt cel care trebuie să își ceară scuze. M-am comportat ca un dobitoc și nu meritai asta, având în vedere că tu ai fost deschisă cu mine și mi-ai povestit de fosta ta relație.. îți sunt dator cu niste explicații."

-"Uite, chiar nu trebuie să vorbim acum despre asta, ok?"

-"Ba da.. vreau să îți spun."

Ia o înghițitură de apă și se uită la resturile de mâncare din farfuria sa. Întind mâna către el și îl sărut scurt pe buze, apoi ii zâmbesc.

-"Am fost 4 ani cu ea.. aproape că visam să o cer cândva de soție. Iar ea o ardea cu cel mai bun prieten al meu.. De fiecare dată când ne certam, el se ducea și o consola, oferindu-i cadouri și tot felul de chestii care știa că îi plac. Doar că știa lucrurile alea de la mine.. eu îi povesteam ca unui prieten, iar el folosea tot ce afla de la mine pentru a o cuceri. A fost extrem de dureros când am aflat. Lucrul ăsta m-a făcut să îmi pierd încrederea în toti.. iar atunci când te-am văzut îmbrățișând-ul pe Gabi am înțeles lucrurile total greșit și am crezut că mi se întâmplă iar.."

Vorbele sale mă lasa fără cuvinte.. îmi pare atât de rău pentru el. Nimeni nu merită să pățească așa ceva. Mă simt atât de prost că a interpretat lucrurile în modul ăsta și că l-am făcut să simtă asta din nou.

-"Spune ceva.." șoptește el răgușit, de parcă nu ar mai avea vlagă.

-"Îmi pare atât de rău că a trebuit să treci prin asta.. nu știu ce să zic, vreau doar să te țin în brațe."

Îmi face mai mult loc lângă el și stam îmbrățișați preț de câteva minute. Niste oameni de la o masă alăturată se uită dubios la noi, însă nu îmi pasă. Știu că are nevoie de asta.

-"Ar trebui să mergem. Sunt destul de obosit. Vreau să fac un duș și să adorm la tine în brațe." Îmi șoptește el în timp ce îmi sărută lobul urechii. Știe că îmi provoacă fiori când face asta, însă continua să o facă.

***
Ajungem în fața ușii și încerc să descui, însă se pare că sora mea a încuiat și a lăsat cheia în ușă. După ce mă chinui câteva minute și sun la ușă, decid sa o sun.

-"Hei! Vino să îmi descui ușă, te rog. Sunt aici cu Ștefan de vreo 5 minute și nu reușim să intrăm."

-"Poftim? Nu sunt acasă. Cum adică ești cu Ștefan?"

Nu e acasă? Cum naiba? Atunci ce e in neregulă cu ușa asta?

-"Lasă asta, broasca se comporta de parcă ar mai fi o cheie pe partea cealaltă."

-"Oh, Doamne.. i-am dat cheia.." și nu mai apuc sa o aud, pentru că ușa se deschide și las telefonul jos.

-"Mi s-a părut mie că te aud, te așteptam, Maya!" Spune Mihai plin de entuziasm, însă acesta îi piere când mă vede stând alaturi de Ștefan.

La naiba cu mine! Cum am putut fi atât de idioată încât să uit de el? Ștefan îmi strânge mâna și se uită la mine, apoi la băiatul din tocul ușii, care își coboară privirea spre mâinile noastre împreunate.