Alege cu INIMA

Capitolul 3

"Ți-a luat ceva să răspunzi, mă gândeam că am greșit numărul sau ceva;)) Sunt George, sper că ți-ai dat seama."

Deja îmi auzeam inima cum bate cu putere. Zâmbeam la telefon și am rămas blocată preț de câteva minute.

"Am avut ceva probleme cu telefonul.. bănuiam că ești tu, acum am primit confirmarea" inventez eu repede o scuza.

"Înțeleg. Sper că nu te superi că am luat numărul tău, dar chiar îmi doream sa vorbesc cu tine:D"

"E ok, cred.." nu știam ce să mai spun.. nu am mai avut o conversație cu un băiat de ceva timp. Dar totodată nu voiam ca aceasta să se termine.

"Poate sunt cam direct, dar ce faci sâmbăta aceasta?" Ei bine, dacă până acum am fost calma, acum deja simt că mai am puțin și o să leșin de emoții. Sâmbătă era ziua mea, dar oricum nu aveam alte planuri.. prefer sa ies cu un tip drăguț decât să stau acasă mâncând tort și plângând la vreun film.

"Sunt libera.. adică.. nu am planuri. Încă.:D"

"Acum ai;))"

"Am?"

"Desigur, daca vrei.. gen, să ieșim la o cafea mai pe seara"

"Seara nu obișnuiesc să beau cafea, dar un ceai ar fi nemaipomenit."

"Ești amuzanta, îmi place. Rămâne pe sâmbătă atunci. Te las sa dormi. Somn ușor!:*"

"Noapte buna!:*"

Mă trântesc intre pernele pufoase și nu îmi vine să cred ce tocmai s-a întâmplat. Ce putea fi mai frumos de atât?

A doua zi decid sa le povestesc și prietenilor mei ce s-a întâmplat.

-"Jur că nu te cred! Mă bucur atât de mult pentru tine! Serios!" spune Liz entuziasmată. Gabi zâmbește destul de forțat și își aruncă privirea spre ceilalți colegi de pe holul liceului.

-"Nu mai țipa așa, vreau să știți doar voi, nu toată școala! "

-"Ce să știm?" se aude vocea pițigăiată a Casandrei. Super. Ce puteam să îmi doresc mai mult?

-"Că e ziua ei weekend-ul acesta. Face 18 ani în sfârșit. Mare brânză!" încearcă Gabi să mă scoată.

-"Cui crezi că îi pasă, oricum? Cine ar veni la ziua ta? Credeam că vorbiți despre clasa cu care vom face sportul anul acesta."

-" Ce clasa?" întreabă Liz.

-"Ei haide, 12 B.. nu știți nici să citiți un orar?" spune Casandra in timp ce se îndreaptă spre vestiare.

-"Stii că George e la 12 B, nu?" Îmi țipă Liz în ureche.

-"Super!" șoptește Gabi ironic, ca pentru el.

Ma întreb ce e in neregula.. adică, el a fost cel care m-a sfătuit să îi răspund la mesaj lui George. Acum se comportă de parcă l-ar deranja asta.

-"Să mergem sa ne schimbam, nu vrem să întârziem" spune Liz, parca citindu-mi gândurile.

Ajunși la sport, băieții sunt lăsați să joace baschet, iar noi fetele trebuie sa facem ceva exerciții de gimnastică. Casandra exagerează toate mișcările, devenind lascive, as spune eu, doar pentru a-i atrage atenția lui George. Mă uitam cu dezgust la ea când mă trezesc cu o minge direct in frunte. Aceasta mă face să mă dezechilibrez și cad jos.

-"Esti bine? Nu asta mi-a fost intenția" chicotește George. Îi aud vocea pentru prima dată și mă întreb dacă sunt eu prea amețită de la lovitură sau chiar sună ca a unui înger. Mă ajută să mă ridic și îi mulțumesc din priviri.

-"Sunt bine, chiar nu am nimic de care sa îți faci griji."

-"Cred că sâmbătă va trebui să mă revanșez pentru asta" spune zâmbind cu subînțeles, după care revine la băieții lui.

Mă înroșesc toată când realizez că toată discuția a fost auzită de fetele de pe bancă. Deja simt privirea furioasă a Casandrei care pare că aruncă cu săgeți pline de ură spre mine.

-"Ce a vrut sa fie asta? Ce e sâmbătă? Ce încerci tu sa faci aici?"

O ignor pe Casandra și îmi îndrept insa privirea spre Helen. Știu că ei doi au fost împreună și nu voiam să afle așa că am de gând să mă văd cu el. Se uită cu dispreț la mine și după pornește spre vestiar.

Helen sta rezemată de un perete și se poate observa cu ușurință că nu e in apele ei.

-"Nu am vrut sa afli așa.. adică, am vrut sa îți spun. Nici macar nu știam când v-ați despărțit. Sunt o prietenă groaznică."

-"Nu sunt supărată pe tine. S-a despărțit de mine spunând că nu poate avea momentan o relație și că nu e pregătit să pună suflet, iar acum deja se vede cu altcineva. E dureros, știi..?"

-"Îmi pare rău. Chiar nu știu ce să îți zic.."

-"Nu îți port pică, să știi. Probabil nu am fost noi compatibili. Nu vreau sa mă bag peste fericirea ta, sincer."

O iau în brațe și îi mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Chiar nu sunt o prietenă prea bună.

Zilele trec repede și iată că vine și weekend-ul. Am așteptat toată ziua sa dea un semn. Însă acesta nu a venit. Nici macar nu mi-a spus "La mulți ani". Ce fraiera ești, Maya.. nu are de unde să știe că e ziua ta. Îmi iau inima în dinți și îi scriu eu. Nu știu când am devenit așa tupeistă.

"Buna! Nu mi-ai spus pe la ce oră și unde ne vedem..:D"

Primesc un răspuns sec, la doar câteva minute.

"Ora 8 p.m., cafeneaua de lângă școala."

"Super! Ne vedem atunci."

Și nu mai primesc niciun răspuns.. hm.. pare ciudat. E abia ora 6, așa că mai lenevesc puțin până decid cu ce să mă îmbrac.

-"La mulți aaani!!" Părinții mei împreună cu sora mea intră pe ușă cu un tort.

-"Sufla! Și să îți pui o dorință!" Țipă sora mea în timp ce mă îmbrățișează strâns!

-"Credeam că nu poți veni!!"

-"Și să ratez ziua când sora mea mai mica face 18 ani? Haha!"

-"Va iubesc!" Spun, după care îmi doresc ca seara aceasta să fie perfectă și suflu in lumânări.

E ora 8 și sunt deja în fața cafenelei. Afara e destul de răcoare așa că decid sa intru și să aștept înăuntru. Cafeneaua era aproape goală, având în vedere că e sâmbătă, lucru care mi se pare destul de ciudat. Mă așez la o masă și îmi comand un ceai.

Tresar de fiecare dată când intră cineva pe ușă însă George întârzie să mai apară. Au trecut deja 15 minute. Buna treabă, Maya. Pe măsură ce trece timpul, ceaiul devine deja tot mai rece. Mă ridic nervoasa de la masă și mă îndrept spre chelner. Îmi simt obrajii fierbinți și lacrimile îmi sunt pe cale să explodeze. Aveam dreptate, a vrut doar să își bată joc de mine și a reușit. Ajung la bar și..