Alege cu INIMA

Capitolul 22

Eram în camera mea cu capul așezat pe picioarele lui Gabi, care mă mângâia liniștitor pe creștetul capului. Nici nu mai știu de cât timp stăm aici, însă lacrimile mele erau deja uscate și nu făceam decât să privesc în gol.

De 2 zile sunt în starea asta deplorabilă și totul doar din cauză că am fost o naiva. L-am crezut și l-am lăsat să devină primul bărbat din viața mea, iar el a vrut doar să își bată joc.

Mesajul său îmi răsuna în cap încă din acea seară. "Uite ce e, nu o să meargă, până la urmă ești doar o copilă. M-am simțit bine cu tine acolo, dar cred că doar asta a fost.. o aventură."

I-am tot trimis mesaje în încercarea de a afla ce s-a întâmplat. I-am scris chiar și că îl urăsc, dar niciun răspuns.

"O aventură"... m-am dăruit lui în totalitate și el îmi spune că a fost doar o aventură. Ceva nu era bine.. în mașină mi-a spus toate acele cuvinte frumoase, ceva l-a făcut să își schimbe părerea. Dar ce? De fapt.. are dreptate, Maya.. tu ești doar o copilă. Nu mai încerca să te minți.

-" Încetează să te mai gândești la asta, te rog. Îți face rău. Nu vreau sa te mai văd așa." Îmi spune Gabi de parcă îmi putea citi gândurile.

-"Nu ai cum să înțelegi.. e atât de dureros."

-"Am sunat-o pe Liz, o să doarmă cu tine în noaptea asta. Faceți și voi niste chestii de-ale voastre și o să te simți mai bine. Nu mai poți schimba nimic. Bucură-te de cât a mai rămas din vacanța asta, ok? Ne așteaptă un an greu pe toți. "

Îl îmbrățișez și mai stau câteva secunde cu nasul în scobitura gâtului său. Poate până la urmă, ar trebui să fiu cu el.. el nu m-ar răni niciodată și nu ar mai lăsa pe nimeni să îmi facă rău.

Îl privesc. Era cu puțin mai înalt decât mine, dar suficient cât să trebuiască să îmi ridic capul pentru a-l privi în ochi. Mă privește și el și închide ochii scoțând un oftat prelung. Îi imit gestul, doar că la final eu îmi lipsesc buzele de ale sale.

Ochii săi se deschid instant și mă îndepărtează.

-"Maya, oprește-te. Te rog. Nu trebuie sa faci asta. Ești doar confuză acum. "

-"Iartă-mă.. sunt.." însă nu mai apuc sa spun nimic, pentru că își pune un deget peste buzele mele, iar în secunda următoare auzim amândoi soneria.

Îmi dau o palmă peste față în minte. Nu mai gândesc logic. Nu pot fi cu el doar pentru că îmi oferă stabilitate. E prietenul meu cel mai bun, normal că mă protejează. Sunt cea mai mare idioată, pentru că știu ce sentimente are față de mine și eu tocmai l-am sărutat. In ritmul ăsta o să rămân și fără prieteni.

***

-"Ne putem uita la un film."

-"Nu am chef.."

-"Atunci poate vrei să jucăm ceva?"

-"Nu am chef.."

-"Oh, haide, Maya! Nu am venit să îți plâng de milă pentru că știi prea bine că nu e genul meu. Așa că mișcă-ți fundul și adu-mi prietena înapoi."

Schițez un zâmbet și o îmbrățișez.

-"Hai, pune filmul ăla cu care mă tot bați la cap."

***

-"Și.. nu mi-ai zis cum a fost.."

-"Pe bune, Liz? Pe bune că îmi ceri asta acum?"