Alege cu INIMA

Capitolul 18

Închid ochii și aud din nou soneria enervantă a telefonului. De ce sună așa de des in ultimul timp?? Jur că după acest apel o să îl închid cât mai stau pe aici.

Ștefan se uită la ecranul telefonului și se încruntă, însă îmi face semn să răspund și începe să mănânce. Mă uit pe ecran și exact cum bănuiam, George s-a gândit să mă sune iar. O Doamne, încă nu i-am șters inima de lângă nume.. cine știe ce crede Ștefan acum..

Mă retrag pe terasă și îi arunc un zâmbet vinovat lui Stefan, apoi răspund.

-"Da?"

-"Buna, Maya! Am ieșit de la examen și mă îndrept spre casă acum." Era vizibil bucuros, însă nu aveam dispoziția necesară să vorbesc cu el. Nu acum, când vedeam ochii suspicioși ai lui Ștefan meditând asupra mea.

-"Cum a fost?"

-"A fost bine, e totul ok, nu am emoții deloc că nu o să intru."

-"Mă bucur mult pentru tine. Ți-am spus că nu ai de ce să îți faci griji."

-"A contat mult sprijinul tău, să știi. Îmi pare rău că am reacționat aiurea aseară. Rămâne să ne vedem diseară cum am stabilit?"

La naiba! Am uitat de asta! Ok, Maya.. acum ce e de făcut?

-" Păi, în legătură cu asta.. nu mă mai întorc azi acasă..ne-am gândit să mai rămânem."  Doar nu o să îi spun că sunt aici cu Ștefan. Sper doar să nu se întâlnească cu nimeni din familia mea zilele astea.

-"Oh, înțeleg.. când te întorci?"

-"Nu știu încă.." și chiar nu știam. Nu prea repede, sper.

-"Ne vedem atunci.. îmi spui când vii."

-"Mda.. vedem"

-"Mă mai poți ține de vorbă? O să fie un drum destul de lung, a trebuit să mă întorc cu trenul."

-"Scuze, dar chiar trebuie să.. plec undeva. Ne ducem să vizitam pe aici. "

-"Oh.. ne auzim mai târziu atunci. Pa, Maya."

-"Pa" Spun și închid telefonul. Nu vreau să mă mai deranjeze nimeni, nu au decât să mă sune. O să o mai sun doar pe mama ca să știe că sunt în regulă.

-"E totul bine?" Aud o voce în spatele meu. Oare de când stă acolo? A auzit ceva?

-"Ăă, da.. e în regulă" mă bâlbâi eu.

-"Știi.. dacă e vreo problemă sau ai pe cineva spune-mi acum, adică.."

-"Nu, nu" îl întrerup. "Nu sunt cu nimeni. Eu doar.. e foarte complicat."

-"Cred că ar fi bine să vorbim înainte de toate, nu crezi?"

Îmi face semn să mă apropii de el și ieșim afară din cabană.

-"E posibil să plouă în curând, dar cred că putem face o plimbare scurtă prin pădure. "

Încuviințez și îl urmez. Pornim pe o cărare șerpuită care duce într-o poieniță, descoperită de mine și de Sis zilele trecute. Ne așezăm pe rădăcinile proeminente ale unor brazi. Era o atmosferă tensionată și știam că așteaptă ca eu să încep să îi povestesc. Așa că nu mai stau pe gânduri și îi spun tot, cum l-am cunoscut, cum mi-a cerut să ne despărțim și că acum vrea sa îi acord a doua șansă.

Ștefan mă privește și mă ascultă cu atenție, fără să mă întrerupă. Nu știu cum de pot să fiu atât de sinceră cu el, însă am încredere în el și nu pot să îmi explic de ce.