Alege cu INIMA

Capitolul 16

*Maya pdv

Sunt trezită destul de devreme de părinții mei care voiau să vorbească ceva cu noi. Cobor morocănoasă și mă întreb ce mai e de data asta.

Îi găsesc pe toți în bucătărie și mama îmi întinde o cană de cafea, făcând la fel și cu Sis.

-"Probabil vă întrebați de ce v-am trezit așa devreme." Spune mama încântată, cu zâmbetul până la urechi. Nu am mai văzut-o de mult așa, zici că e un copil care îl vede pentru prima dată pe Moș Crăciun.

-"Mergeți să vă faceți bagajele! Plecăm în vacanță. Doar noi 4, o sa fie super!" Spune tata la fel de entuziasmat.

Eu și sora mea ne uităm una la alta surprinse.

-"Știu că v-am neglijat în ultimul timp din cauza serviciului. Dar ne-am luat câteva zile libere pentru a petrece ceva timp împreună. Am rezervat o cabană la munte! Nu e grozav?"

Nu îmi venea să cred ce aud. Eram așa bucuroasă! Chiar aveam nevoie să mă detașez câteva zile de orașul ăsta și să mă relaxez.

Zis și făcut, ne-am făcut imediat bagajele, verișorii noștri au plecat și ei și în 2 ore eram deja în mașină.

-"Mamă, știi că Maya vorbește cu un băiat?" Îmi întorc privirea imediat spre sora mea și îmi vine să o lovesc cu ceva. Mama știa că nu mai sunt cu George, dar nu știa și că ne mai vedeam din când în când.

-"Serios?? Când aveai de gând să îmi spui? Cine e?" Întreabă mama.

-"E fiul soților Oprescu, îi știi sigur!" Se trezește tot sor'mea vorbind. Îmi dau o palmă peste frunte..

-"Tatăl lui a lucrat în trecut cu mine." Îl aud pe tata care intra și el în discuție.

-"Am auzit că e băiat bun.. e mai mare ce-i drept, dar nu e asta o mare problema." Nu îmi vine să cred ce aud. Mama îmi spune mie asta?? Cred că vacanța asta îi afectează creierul.

Timpul trece repede și ajungem la destinație. Era o cabană micuță în inima munților, înconjurată de o pădure cu brazi înalți de un verde care îți lua ochii. Ceilalți merg înăuntru cu bagajele și eu decid să rămân afară. Mă așez pe o băncuță și privesc uimită la peisajul ce se așterne în fața ochilor mei. Lângă cabană se află și un pârâu micuț al cărui susur te transporta într-o altă lume. Totul era de vis. Simțeam cum mă detașez de tot și de toate de parcă se forma o barieră între viața mea zbuciumată și acest mic colț de rai.

Trebuia să stăm aici 5 zile, suficient cât să îmi incarc bateriile. Am făcut multe drumeții și am vizitat mănăstirile din împrejurime. Totul era minunat și timpul petrecut cu ai mei m-a făcut foarte fericită. Ne-am jucat tot felul de jocuri și am depănat amintiri împreună.

Era ultima seară, mama pregătea ceva de mâncare și Sis o acompania. Am ieșit afară și mi-am încheiat hanoracul.. era destul de răcoare însă într-un mod plăcut. Le-am trimis cate un mesaj prietenilor mei.

"Am luat o hotărâre. Nu o să îl mai las să își bată joc. O să vorbesc cu George și o să îi spun că noi doi nu mai avem nici o șansă să existăm ca și cuplu."

În câteva minute primesc și răspunsurile.

Liz: "Cum știi tu. Noi o sa te susținem cu orice decizi!❤️"

Gabi: "Mă bucur că în sfârșit ți-ai luat inima în dinți și vrei sa faci asta. Sunt aici pentru tine!"

Acum nu îmi mai rămâne decât să vorbesc cu George.. însă nu azi. Mâine are examenul de admitere, așa că o să mai aștept. Cu Ștefan nu am mai vorbit, voiam mai întâi să clarific lucrurile cu George pentru a nu exista niciun fel de neînțelegere.

Însă lucrurile nu merg așa cum mă așteptam. Telefonul îmi sună și mă trezește din visare. Era George.

-"Alo?"

-"Buna!" Zice sec.

-"Ce mai faci?"

-"Cam ce face un om când mai are o zi până la un examen extrem de important. Dar tu ? Nu am mai vorbit de mult. Te-ai hotărât să mă ignori pur și simplu?"

-"Am vrut doar să te las să te concentrezi pe învățat." Mint eu.

-"Nu ai mai dat niciun semn. Mi-e greu să cred asta. Aveai macar de gând să îmi urezi succes pentru mâine?"

-"Normal! Nu e vorba de tine. Am plecat cu părinții mei la munte. Aveam nevoie să îmi pun ordine în gânduri. Am stat deoparte de tehnologie zilele astea."

-"Să îți pui ordine în gânduri?" Întreabă și apoi înghite in sec. "Legat de ce? De noi?"

-"De noi.. legat de mai multe."

-"Și ce hotărâre ai luat? Ar trebui să știu și eu."

-"E mai bine sa ne întâlnim mâine să discutăm despre asta.. o sa ajung mai pe seară acasă, și numai bine te întorci și tu de la București."

-"Adică vrei să o termini cu tot. Am înțeles. "

-"Nu am spus asta. Am spus că vorbim mâine."

-"E suficient de clar pentru mine. Dacă era de bine mi-ai fi spus de az, nu ai fi așteptat să dau examenul. Stai liniștită, mă pot concentra mâine și dacă îmi zici tu că nu vrei să mai auzi de mine." Și-a ridicat tonul considerabil.

-"Încetează. Chiar vreau sa vorbim față în față, nu la telefon. Nu are legătură cu niciun examen. "

-"Las-o baltă."

-"E destul de târziu și mâine te trezești dimineață. Trebuie sa fii odihnit ca să dai randament. "

-"Acum mă mai trimiți și la somn.. o să mai repet câteva chestii și mă bag în pat."

-"Să ai spor! Și mult succes mâine! Îți țin pumnii!!"

-"Mă îndoiesc. Mersi."

Mă simțeam atât de vinovată. Chiar nu voiam să deschid subiectul încă. Nu voiam să îi distrag atenția de la priorități dar am stricat tot..

Se face ora 12.. eu stăteam în pat însă nu reușesc să adorm. Mă simțeam încă neliniștită. Deschid telefonul și verific site-urile de socializare. Văd că Ștefan era online și mă hotărăsc să îi scriu. Aveam nevoie să mă liniștesc.

"Nu ai somn?:D" Mă bag eu in seama..

"Hei! Buna! Nu prea. Nici tu?"

"Nu chiar.."

"Am crezut că ai dispărut.. nu ai mai dat niciun semn :)) te-ai răzgândit cu datoria mea?:))"

Se referea la pupici.. deci încă se mai gândește la asta. Nu eram singura. Iar acum deveneam și mai curioasa de gustul buzelor lui mari.

"Cu siguranță nu, doar că am plecat într-o vacanță cu ai mei, la munte"

"Uuu.. super!:D Și cum e?"

"Destul de drăguț, mâine mă întorc acasă. Doar că e așa frumos aici. Aș vrea să nu fiu nevoită să mă mai întorc"

"Te înțeleg.. dar dacă s-ar întâmpla asta, eu ce mă fac?"

Reușește de fiecare dată să mă surprindă prin cuvintele sale. Nu îmi vine să cred ce îmi spune. E atât de scump! Fluturii din stomacul meu sunt pe cale să explodeze și simt că rămân fără aer.

"Pai.. ai putea să vii și tu.. e loc pentru amândoi aici." Nu îmi vine să cred că am spus asta.

"Aș putea.. însă trebuie să îmi spui unde ești.. :-" "

"E prea ușor așa.. trebuie să mă găsești singur.:* "

Ne tachinam și îmi plăcea la nebunie. Băiatul ăsta are ceva care îmi place mult. Așteptam un răspuns de la el.. însă mă trezesc cu un apel.. doar că era George. Din nou? Ce mai vrea de data asta?