Alege cu INIMA

Capitolul 10

Îi simt mâinile cum aluneca pe fesele mele și nu mă mai simt deranjată de asta, până când mă aruncă brusc sub el, iar o mână îi urcă încet pe coapsa mea internă ajungând să îmi atingă zona intima.

-"George.." șoptesc printre săruturi.

-"Shh! Ai încredere în mine." Îmi spune, mușcându-mi apoi lobul urechii.

-"Oprește-te!" Îi spun ferm și îl dau de pe mine, ridicându-mă din pat. Îl văd cum își încordează maxilarul și este vizibil nervos.

-"Suntem împreună de atâta timp, nu înțeleg de ce te deranjează așa de tare."

-"Mă deranjează că grăbești mereu lucrurile. Parcă ziceai că nu ești la fel ca restul băieților și nu vrei doar să ajungi cu mine in pat." Ridic tonul destul de tare.

-"Nu e ca și când ne cunoaștem de ieri. Am și eu nevoile mele."

-"Și cu ale mele cum rămâne?" Îl întreb aproape cu lacrimi în ochi.. și cu siguranță lacrimile mele se datorează furiei pe care o simt in momentul ăsta. Ies din camera și îmi iau haina din cuier, pregătită să plec.

-"Pe bune că pleci acum?" Îl aud spunând când ajunge lângă mine. Însă nu îi mai răspund și ies afară, trântind ușa după mine.

Observ că afară a început să ningă destul de tare și încerc să îmi trag pe cât posibil fularul la nas. Asta îmi mai lipsea. Concentrată fiind asupra fularului, mă grăbesc să traversez strada fără să mă mai asigur. 2 faruri se îndreptau spre mine și din cauza zăpezii de pe asfalt știam că îi va fi imposibil să frâneze. Închid ochii, parcă așteptând momentul impactului. Însă nu se întâmplă nimic, șoferul a tras de volan și a ajuns pe contrasens. Din mașină coboară un băiat înalt și bine făcut și mă privea cu îngrijorare.

-"Ești bine?" Mă întreabă. Și când mă uit cu atenție îl recunosc imediat. Era Ștefan, un tip care a terminat același liceu ca și mine, îl știam doar din vedere, însă el cu siguranță nu are de unde să știe de existența mea.

-"Da, sunt bine. Îmi pare rău, mergeam spre casă și încercam să mă protejez de frigul ăsta îngrozitor și.."

-"Urcă, te duc eu." Mă întrerupe el pentru că deja începusem să turui ca o moara stricată.

-"E ok, casa mea e chiar acolo, pe strada următoare."

-"Oh, ok atunci. Ne mai vedem. Încearcă să stai departe de mașini până atunci. " Chicotește el.

Ajung acasă și încă nu îmi vine să cred ce era să pățesc. Intru în duș în încercarea de a mă încălzi. Întâmplarea de mai devreme m-a făcut să uit de cearta cu George. Însă nu mă pot gândi la el acum.

E atât de imatur. I-am cerut să aibă răbdare cu mine însă nu face decât opusul. Și știu că suntem împreună de suficient timp, însă pur și simplu simt că nu trebuie sa fac asta cu el.. încă.. cred. Nici macar nu știu dacă îl iubesc suficient încât să trecem la pasul următor. Îl iubesc?

Ies din duș și găsesc un mesaj pe telefon, era de la..

La media e Ștefan.