Alege cu INIMA

Capitolul 13

-"Uite ce e.. în 2 luni încep examenele. Sunt extrem de stresat și asta se vede din faptul că țip la tine și te fac să plângi mai mereu. Chiar am nevoie de o pauză acum."

-"Iar avem discuțiile astea? Încetează!"

-"Nu, Maya. De data asta vorbesc serios și nu mă răzgândesc. E cel mai bine pentru mine. O sa te caut eu când va fi cazul."

E tot ce mai aud de la el înainte să îl văd cum se îndepărtează. Nu îmi vine să cred că a plecat așa, fara ca macar sa mai asculte ce am de zis. Aceleași replici ca de fiecare dată.

Zilele trec, iar eu mă simt din ce in ce mai nefericită. Nu mai am pofta de mâncare și plâng în fiecare noapte. De ce trebuie sa fie viața mea atât de complicată? De 7 zile nu mi-a mai dat niciun semn..  Cel puțin mă bucur că începe din nou școala și că măcar îl voi mai vedea.

Într-o seară îmi cere să ne vedem, spunându-mi că îi era dor să vorbească cu cineva și că înainte de toate îi sunt prietenă. Prietenă.. minunat.. ce îți poți dori mai mult decât să fii prietenă cu fostul tau iubit? Mi-a zis să nu îmi fac speranțe și că lucrurile intre noi vor rămâne așa o perioadă. Ne putem vedea în continuare însă doar în stadiul de prieteni, m-a întrebat dacă sunt de acord cu asta și normal că am fost.. chiar dacă îmi sfâșie inima, prefer să îl am ca amic decât să nu îl mai vad deloc. Au mai existat seri în care ne-am sărutat, însă nimic nu s-a schimbat. De fiecare dată mă amăgeam și ajungeam din nou să plâng.

***
-"Iar ai plâns?" Mă întreabă vocea din telefon, plictisită. Era George. "Chiar nu înțeleg ce rezolvi cu asta."

-"Nu ai cum să înțelegi.."

-"Mda.. aveam o stare chiar bună.. dar tu ca de obicei mă deprimi. Noapte buna."

Mă întind în pat și las lacrimile să curgă în continuare pe obrajii mei. El nu poate să înțeleagă cum mă simt. Aghh.. e atât de egoist.

***
Dacă o să continui așa o să intru în depresie în cel mai scurt timp. Dacă nu cumva am făcut asta deja. Sunt atât de fraieră că îl las să se joace așa cu mine, însă e primul meu prieten.. și încă am speranța că totul o să se regleze când o să termine cu examenul. Dar oare îmi doresc asta? Nimeni din familia mea nu îl place.. dacă ne împăcăm nu o să se schimbe prea mult lucrurile. Nici macar prietenii mei nu îl înghit.

Mai era o săptămână până avea să dea examenul de admitere. La BAC s-a descurcat destul de bine. Era vineri și eu mă pregăteam să merg la ziua unui prieten. Aveam mare nevoie de o petrecere cu speranța că mă va face să mă simt mai bine.
Mă îmbrac cu o rochiță neagră, mulată, cu paiete, destul de sexy aș putea spune. În picioare îmi iau platformele mele roșii, nu sunt foarte înalte, dar faptul că sunt decupate în față le dă un aer foarte elegant. Înainte să plec mă privesc in oglindă și îmi place la nebunie ce văd. Când am decăzut așa de mult? Ar trebui să fac mai des asta și să am mai multă grijă de aspectul meu fizic, fără să îl mai aduc în discuție pe cel psihic care suferise deja destul. Nu pot să las un băiat să mă schimbe atât de mult. Eu nu eram așa. Eu eram veselă și plină de viață, acum nu fac decât să îmi plâng de milă.

Pășesc în casa prietenului meu și îmi promit în gând să nu las nimic să îmi strice seara. Îl zăresc pe Gabi și merg spre el.

-"Hei! Unde e sărbătoritul nostru, vreau să merg să îl felicit."

-"Wow, Suri, arăți trăsnet! Credeam că nu mai vii odată. Nu știu unde e Teo, sigur e pe aici pe undeva."

-"Mulțumesc!" Spun vizibil rușinată.

-"Ești ok? Te-a mai deranjat idiotul?"

-"Gabriel!!"

-"Gata, gata!" Spune ridicând mâinile în semn de pace. "Doar că nu suport, sincer, să știu cum își bate joc de sentimentele tale. Sper că nu are de gând să vină pe aici în seara asta, că e posibil să las alcoolul din mine să vorbească și nu cred că o să îi placă să se plimbe cu salvarea."

-"Ești dus cu pluta! Nu o să vină, are prea mult de învățat.. "  îl ironizez, reușind să scot un râs copios de la Gabi.

-"Mergi să îți iei ceva de băut, eu merg sa o caut pe Liz." Îmi spune.

Mă îndrept către bucătărie și golul din stomac îmi spune sa beau doar puțină apă.. cred că o să zic pas la alcool de data asta.

-"Apa? Încearcă și tu ceva mai tare." Aud o voce care se amuza lângă mine și o recunosc imediat. Ridic ochii și îl văd pe Ștefan, privindu-mă cu un zâmbet incredibil. E mult mai frumos de aproape. Dar ce caută aici? Nu e cam mare pentru petreceri din astea de "copii"?

-"Haha.. mă pot distra și fără alcool, chiar foarte bine. Dar scuza ta care e? Întreb făcând referire la sticla de apă din mâna sa.

-"Eu măcar am o scuză, sunt cu mașina." Spune și îmi face cu ochiul.

-"Și frumos și responsabil." Mă aud zicând mai mult pentru mine.

-"Poftim? Volumul muzicii e destul de ridicat, trebuie să vorbești mai tare ca să te pot auzi."

-"Ăă.. Ziceam că e foarte responsabil din partea ta. Sunt mulți băieți care conduc chiar dacă au ceva la bord." Nu îmi vine să cred că aproape m-a auzit.

-"Problema lor. Eu nu mă risc.." dă să mai spună ceva însă un băiat pe care nu îl știu vine la el și pleacă amândoi.

-"Uh la laaa, arăți criminal!" Îmi spune Liz când apare în spatele meu cu Gabi.

-"Mulțumesc! Bine că ai venit, voiam să te întreb. Ce caută ei aici?" Întreb făcând semn spre grupul de băieți în care era și Ștefan.

-" Păi, au fost colegi cu fratele lui Teo.. mă gândesc că de asta.."

-"Aa" Corect.. cum de nu m-am gândit la asta? Mă rog.. nu e ca și când mi-ar păsa. Sau îmi pasă?

După, au mai existat momente în care Ștefan îmi zâmbea și îi răspundeam la rândul meu cu un zâmbet timid. Începea să îmi placă și îl căutam mereu cu privirea. La un moment dat mă aflam pe ringul de dans și era incredibil de aproape de mine. Îi simțeam răsuflarea pe pielea mea și senzația asta mă făcea să tremur. Ce se întâmplă cu mine? Sunt îndrăgostită de George! Sau.. nu?