Capitolul 4

44 4 0
                                    

Ajung la bar și aud din nou clopoțelul de la ușă sunând. Mă întorc cu o ultimă fărâmă de speranță și îl zăresc. Purta un palton descheiat sub care se zărea o cămașă elegantă. Părul îi stătea mai bine decât de obicei iar la gat avea o eșarfă ce se potrivea de minune cu toată ținuta. Mă vede și vine spre mine grăbit.

-"Tocmai mă pregăteam să te sun. Mă gândeam că ai plecat. Aștepți de mult aici, așa-i?"

-"Nu chiar, doar ce am terminat de băut o cană cu ceai" chicotesc.

-"Acum o să trebuiască să mă revanșez și pentru asta" se amuză el.

Ne așezăm la o masă și începe să se caute prin buzunare.

-"La mulți ani! Asta e pentru tine" spune și îmi întinde un săculeț mic de catifea roșie. "L-am uitat acasă și a trebuit să mă întorc după el. Scuze că a trebuit să aștepți atât."

Rămân fără cuvinte pe moment și încep să mă joc cu săculețul preț de câteva secunde. Precis sunt roșie la față, din nou. Chicotește probabil cand observă asta și îmi face semn să îl deschid.

-"Dar.. cum ai știut? Mulțumesc!"

-"Am metodele mele" îmi zice zâmbind ștrengărește.

Deschid săculețul și observ un lănțișor subțire de argint ce avea un pandantiv cu o jumătate de inima. Îl privesc și încep să zâmbesc și să mă bucur ca un copil.

-"E superb! Îl iubesc!"

-"Aveam emoții, nu prea aveam de unde sa îți cunosc gusturile" spune în timp ce se scarpină confuz la ceafa. "Dă-mi voie să ți-l pun la gât!"

Se ridică și îl plasează încet. Mâine sale reci îmi ating pielea gatului preț de câteva secunde și mă fac să tresar.

-"Îți stă foarte bine. Chiar ți se potrivește de minune!"

-"Crezi? Dar.. unde e cealaltă jumătate?" Zâmbesc jucăuș spre el.

-"Cred că va trebui sa o căutăm împreună." Rade și îmi face cu ochiul.

Picioarele mele erau deja ca din gelatina și mă întrebam cum o să le mai fac sa meargă ca să pot ajunge acasă. Timpul trece repede, discutând în mare parte despre școală și profesori. Observ că nu spune prea multe despre el și evită să mă privească în ochi când îmi vorbește, lucru care îmi permite să îl analizez mai îndeaproape. Are cu siguranță niște trăsături foarte frumoase. Ochi căprui, mari și migdalați. Își trece din când în când cu mâna prin păr și mă fascinează jocul mărului lui Adam de la gatul sau, care se plimbă în sus și în jos.

Se oferă să mă conducă spre casă și încep să am din ce in ce mai multe emoții când mă gândesc că suntem foarte aproape de casă iar eu nu îmi doream ca seara să se termine. Când ajung în fața casei mele îi mai mulțumesc încă o dată pentru tot și simt cum se apropie și mai tare de mine, astfel încât îi pot simți respirația. Nu e cu mult mai înalt decât mine, dar e suficient încât să trebuiască să îmi ridic privirea pentru a face contact cu ochii săi adânci.

-"Ai niste ochi superbi" mă trezesc vorbind.

În clipa aceea nu apuc sa mai fac nimic, căci îi simt deja buzele peste ale mele. Mă sărută încet, apăsat, coordonând cu grija mișcările mele stângace și începătoare. Are gust de mentă și pepene și jur că dacă nu și-ar fi plasat brațele în jurul taliei mele m-aș fi topit pe loc. Încet, încet, limba lui își croiește drum spre a mea și am parte de cel mai dulce sărut. Primul meu sărut.

Mă ia încet de mâini, degetele sale împleticindu-se cu ale mele perfect și le duce încet în jurul gatului lui. Preț de câteva secunde niciunul din noi nu mai spune nimic iar el rămâne încă cu ochii închiși, cu fruntea lipită de a mea.

-"De obicei nu fac asta de la prima întâlnire, însă jur că nu m-am mai putut abține. Buzele tale m-au ispitit toată seara. Sper că nu ți-am lăsat o impresie greșită."

Mă înroșesc și dau să spun ceva, dar nu apuc pentru că în clipa următoare îi simt din nou buzele peste ale mele. De data asta mă sărută mult mai apăsat, mușcând încet de buza mea inferioara. Fac același lucru cu buza lui, după care ne zâmbind reciproc.

-"Ar trebui sa mergi in casa, nu as vrea sa răcești din cauza mea"

-"Nu e chiar atât de frig, încât sa răcesc.." mă alint eu.

Rade.

-"Noapte buna, Maya!"

-"Noapte buna, George!" Spun, după care îi plasez un sărut scurt pe colțul buzelor.

Ajung acasă și îi povestesc surorii mele in detaliu tot ce s-a întâmplat după care mă așez în patul meu.

Telefonul meu mă anunță că am primit un mesaj. "De acum, ești ultimul meu gând înainte să adorm! Noapte bună, frumoaso! "

Pun telefonul pe noptiera și adorm zâmbind.

Ce credeți că o să se mai întâmple cu cei doi? Va place povestea? Are rost sa o mai continui?
Sunt începătoare, așa că aștept părerile voastre. ❤️

Alege cu INIMAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum