Alege cu INIMA

Capitolul 9

Peste 2 zile e ajunul Crăciunului și încă eram indecisă cu privire la cadoul pentru George. Aleg să cer părerea lui Gabi.. cine poate ști cel mai bine ce își dorește un băiat decât un băiat? Stabilim să ne întâlnim în fața unui complex de magazine, singurul mai mărișor din orașul nostru. Seamănă cu un mall, dar e cu mult departe de a fi unul.

-Pregătită de o serie de cumpărături? Trebuie sa iau ceva și pentru ai mei, pentru sora mea. O să fie destul de greu." Îmi zice.

-Dacă tu te plângi, eu ce ar trebui să mai zic? Nu am deloc idee ce aș putea să îi iau. E atât de greu, la noi rezolvi foarte repede cu o bijuterie sau ceva.. in schimb la voi..

-Aici îți dau dreptate. Dar să începem. Ce lucruri îi plac? Așa ne va fi mai ușor să găsim ceva care sa i se potrivească.

Preț de câteva secunde încep să mă gândesc la asta și realizez că nu îl cunosc atât de bine pe cat aș crede. Eu îi vorbesc foarte mult despre mine, însă el nu mi-a spus prea multe. Oare mama are dreptate?

- "Păi.. știu că îi plac animalele. Are un câine. Ăă.. poartă mult negru.. și.. ăă."

-"Ce hobby-uri are?" Dau din umeri și Gabi mă privește confuz. "Maya, cât de bine îl cunoști pe băiatul ăsta? Adică.. sunteți împreună de ceva timp și cu toate astea nu îmi poți spune câteva chestii banale despre el?"

-"Ba da, doar că.. e.. nu știu. E complicat. E destul de închis în sine și mi-e greu sa scot prea multe de la el. "

-"Hm.." Mă privește neîncrezător Gabi. "Încearcă cu un pulover. Nu poți să dai greș cu asta. Și.. in magazinul ăla de pe colț au niste căni cu tematică de Crăciun foarte drăguțe. Mie mi-ar plăcea să am una."

Zis și făcut, mă conformez după spusele lui Gabi și terminam relativ repede. Sunt nerăbdătoare să îi văd reacția.

***
In seara de ajun stabilim să ne vedem și iată-mă pășind cu încredere spre el, emoționată că în curând îi voi da cadoul meu.

-"Crăciun fericit!" Ne spunem aproape în sincron în timp ce ne oferim cadourile. Primesc o mică cutiuță in care se afla o brățară fina, de argint cu fluturi. Am îndrăgit-o din prima secundă!

-"Cum ai știut că îmi plac?"

-"Bănuiesc că doar am ghicit." spune.

Se uită acum la ce i-am luat și nu reușesc să îi citesc nimic pe față.

-"Nu îți place.." spun dezamăgită.

-"Ce? Nu.. e frumos. Și cana e chiar foarte drăguță. Serios." Ceva mă împiedică să îl cred, părea că se aștepta la altceva, dar bănuiesc că e doar gândirea mea prea negativistă.

-"Părinții mei pleacă mâine la țară iar eu o să rămân singur, poate ne uitam la un film mai spre seară". Îmi zice și mă sărută scurt pe buze.

-"Sună bine" îi spun, însă nu sunt încrezătoare că e o idee buna. Sper să nu încerce iar sa facă și altceva..

Nu pot sa nu recunosc că sunt puțin deranjată de faptul că încă nu i-am cunoscut părinții. Mereu când mă cheamă la el ei sunt plecați și am început să mă întreb dacă face asta în mod intenționat. A doua seară mă hotărăsc să îl întreb.

-"De ce nu ți-am cunoscut încă părinții? Adică.. tu ai fost la mine și uneori mă întreb de ce nu vrei și tu să mă prezinți lor.. Îți este rușine cu mine sau ceva?"

Observ cum i se măresc ochii și mă privește de parcă nu ar ști cum să înceapă.

-"Ce? În niciun caz. Chiar nu are nicio legătură cu asta. Sincer. Doar că, nici nu știu cum să îți spun ca să nu interpretezi aiurea. Eu nu am o relație atât de bună cu ai mei, cum ai tu poate. E mai complicat. Însă te asigur că nu ai nicio legătură cu asta. Sincer. "

Faptul că a repetat cuvântul "sincer" de 2 ori mă face să îmi amintesc de niște semne de care vorbea mama acum ceva timp, când ne învața cum sa ne dam seama dacă cineva ne minte. Însă aleg să îl cred. Pur și simplu.

Nu știu.. cred că iubirea asta îmi afectează creierul.

Începe din nou să mă sărute și mă mușcă ușor de buza inferioara. Fac și eu la fel și îl văd cum zâmbește. Mă trage peste el, astfel încât picioarele mele ajung sa stea de o parte și de alta a bazinului sau. Îi simt mâinile cum aluneca pe fesele mele și nu mă mai simt deranjată de asta, până când..