Alege cu INIMA

Capitolul 21

Ștefan cade frânt lângă mine și mă cuprinde cu brațele sale într-o îmbrățișare care mă lasă fără aer.

-"Ești ok?" Îmi șoptește la ureche.

-"Sunt bine." Spun, cu o încercare de zâmbet.

Îmi sărută fruntea și adormim amândoi sub cearșafurile ude.

***

Deschid ochii și observ că în cameră e încă întuneric din cauza draperiilor care nu permit trecerea razelor de soare. Mă întorc și observ că patul este gol. Ștefan nu e nicăieri.

Mă ridic și remarc că sunt goală iar gândul că am făcut ce am făcut aseară mă face să roșesc. Găsesc halatul undeva aruncat pe jos și îl pun repede pe mine. Ajunsă pe scări pot simți deja mirosul aromat de clătite și îl surprind pe Ștefan în bucătărie, plin de făină, jonglând cu o tigaie. Rămân câteva secunde să îl privesc și mă amuză acuratețea cu care încearcă să lucreze. Spun "încearcă" pentru că nu prea pare să îi iasă.

-"Cred că mai bine m-ai lăsa pe mine să le coc." Spun eu, încercând să mă abțin să nu râd.

-"Ce? Ce cauți tu aici? Trebuia să rămâi în pat." Spune serios, uitând de tigaia de pe aragaz.

Îl dau la o parte și preiau eu situația, in timp ce el mă privește cu atenție.

-"Ce-i drept nu prea mă pricep să le coc.. dar omletă îmi iese mai bine, serios."

-"Mulțumesc!" Îi spun, făcând referire la gestul său.

-"Voiam doar să te răsfăț puțin, dar tu ai stricat tot."

-"Nu îmi place să mănânc în pat, e perfect așa. Iar tu, mă răsfeți destul oricum."

Terminam cu clătitele și ne așezăm amândoi la masă pentru a le mânca. Ce-i drept, la gust m-a nimerit in totalitate. Erau delicioase.

-"Va trebui să ne întoarcem azi acasa, din păcate.. Mâine plec la Cluj să rezolv ceva pe la facultate." Spune el trist.

-"E ok.. știam că o să vină și momentul asta."

-"Chiar așa.. tu ce vrei sa faci după liceu? Încotro?"

-"Medicina." Zic cu un zâmbet până la urechi.

-"Asta e super. Unde?"

-"București."

-"Ah.. și eu ce mă fac?" Întreabă el trist.

Nu m-am gândit la asta până acum.. dar are dreptate. O să fie al naibii de greu așa. Fuck.

-"Până atunci mai am un an de liceu. Și o să fii tot departe."

-"Hai să nu ne mai gândim la asta acum." Spune, după care îmi plasează un sărut pe frunte.

***

Ștefan pdv

Suntem în mașină și e vizibil supărată din cauza plecării, însă la fel sunt și eu, mai ales după tot ce s-a întâmplat noaptea trecută. Nici macar nu am mai discutat despre asta. Sper că nu am pus vreo presiune pe ea și că regretă ce am făcut. Dar eu nu regret nicio secundă. O plac la nebunie și aș da orice să fie a mea din nou. Felul în care corpul ei reacționa la fiecare atingere și tremura. Fuck! Trebuie să mă opresc din a mă gândi la asta până nu trag mașina pe dreapta și mă urc pe ea.

***
Suntem în fața casei ei și simt că unul dintre noi ar trebui să zică ceva însă habar nu am ce, așa că o sărut din nou.

-"Um.. legat de noaptea trecută.." încep eu.