Alege cu INIMA

Capitolul 19

Se face târziu așa că ne hotărâm să mergem la culcare, fiecare în camera lui. Nu știu dacă se aștepta să dormim împreună, însă când am ajuns în pragul ușii de la camera mea i-am urat "noapte buna" și privirea lui a fost ușor confuză.

Acum stau în pat și nu reușesc deloc să adorm. Mă foiesc pe toate părțile și mă gândesc încontinuu la sărutul acela. La buzele lui moi și perfecte. A fost de departe cel mai dulce sărut.

***
Ștefan pdv

Mă foiesc de minute bune în pat și nu reușesc să mi-o scot din minte. Buzele ei s-au simțit perfect pe ale mele și mi-a fost foarte greu să mă despart de ele. Oare ea doarme? Mi-e greu să cred, tunetele de afară încep să se audă din ce în ce mai tare semn că ploaia nu are de gând să se oprească prea curând.

Nu voiam să o sărut, vreau să îi acord mai mult timp, să se gândească la ce decizie vrea să ia. Chiar daca zice că e hotărâtă, nu vreau să pun presiune pe ea. Dar nu m-am putut abține. Era acolo cu rochița aia sexy care lăsa să se vadă mai multe decât mi-aș fi dorit. De fapt? Ce tot zic aici? Voiam să văd mai mult. Doar că halatul ăla mi-a blocat imaginația, acoperind formele ei perfecte. E clar.. trebuie să mă culc.

***
Maya pdv

Mă uit la ceas și e deja ora 3.. Fulgerele îmi luminează cameră și regret că nu am ales o cameră care să aibă draperii. Cum ar fi cea a lui Ștefan.. as vrea sa fiu acum acolo.

Hello? Maya? Tu auzi ce spui? Ce să cauți tu acolo?

Un tunet puternic mă trezește la realitate. Vântul s-a întețit și scoate sunete din ce in ce mai înfiorătoare. E imposibil să adorm în modul ăsta.

Mă trezesc în fața ușii de la camera lui Ștefan. Vreau să bat în lemnul dur ce mă separă de două brațe călduroase, însă rămân câteva secunde cu mâna în aer. Mă hotărăsc să nu mai bat și apăs încet pe clanța ușii. Intru și îi văd pieptul cum se ridică și coboară regulat și realizez că doarme dus. Mă apropii încet de pat și îl privesc. E liniștit, dar ușor încruntat, cel mai probabil din cauza zgomotelor de afară care îi perturbă somnul.

Dau ușor cearșaful subțire la o parte și mă cuibăresc lângă el, cat mai ușor cu putință. Însă mă simte, deschide ochii și mă privește confuz, după care zâmbește leneș.

-"Nu prea îmi plac furtunile de vară" încerc eu să mă scuz.

Îmi face semn să îmi pun capul pe pieptul său și tace. Sunt lipită de el acum și observ că are pe el doar o pereche de pantaloni scurți. Îi pot simți corpul fierbinte și mă rușinez la gândul că acum sunt îmbrăcată doar cu rochița mea scurtă. Incepe să mă mângâie ușor pe spate și cu o mână se joacă în părul meu. E un sentiment atât de liniștitor și realizez că e prima dată când dorm cu un băiat. Îmi bag nasul în scobitura gâtului sau și adorm.

***

Ștefan pdv.

Deschid ochii încet și pentru câteva minute nu realizez că țin în brațe un trup micuț și firav. E Maya. Îmi amintesc cum m-am trezit cu ea lângă mine, speriată de furtuna de afară. Am luat-o în brațe și nu am putut să nu constat că nu mai avea halatul pe ea. Fuck! Îi pot simți pielea dezgolită și asta nu face decât să trezească șarpele din pantalonii mei. Slavă Domnului că stătea pe o parte și nu avea cum să simtă asta. Trebuie să îmi stăpânesc hormonii.

Îi plasez un sărut pe umărul său gol și observ că e dezvelită și rochia ei s-a ridicat puțin cam mult. Chiar trebuie sa merg până la baie să rezolv treaba înainte să se trezească altfel nu cred că mai pot da înapoi și o să sar pe ea.

***
Maya pdv

Sunt trezită de un sărut pe umăr și simt cum 2 brațe mari mă țin prizonieră. Am dormit cu el. Și am dormit mai bine ca niciodată. Mă întorc cu fața spre el și îl văd zâmbind.

-"Neața, frumoaso!"

-"Neața!.. cat am dormit?"

-"E doar 12.30, dar nu e foarte mult având în vedere când ai adormit." Chicotește el

-"Scuze că am apărut așa, însă chiar nu îmi place când.."

Mă întrerupe cu un sărut și uit tot ce voiam să zic.

-"Mă bucur că ai venit."

Simt cum mă înroșesc și nu reușesc decât să îi zâmbesc înapoi.

***

Ziua trece repede, întrucât am mers la cumpărături în oraș și ne-am mai plimbat prin magazine. A fost distractiv, iar Ștefan mi-a cumpărat o groază de dulciuri de casă. Nu m-a lăsat să plătesc nimic nici macar când l-am amenințat că o să mă supăr pe el.

Când ne-am întors din stațiune am mai făcut o plimbare prin pădure însă nu am putut sa înaintăm prea mult din cauza noroiului provocat de ploaia de noaptea trecută.

Seara ne-am retras din nou la cabană unde am gătit faimoasele mele Carbonara.

-"Sunt grozave!!" îl aud pe Ștefan care vorbea acum cu gura plină.

-"Mulțumesc! Sunt specialitatea mea."

-"Și ce altceva mai este specialitatea ta?"

Mă rușinez și privesc în farfurie, neștiind ce să zic.

-"La mâncare mă refer.. ce mai știi să gătești?"

-"Hm.. de toate" spun în gând, ușurată că m-a scos din situația jenantă.

M-a ajutat cu spălatul vaselor și s-a comportat minunat cu mine toată ziua. Nu vreau să mai plec de aici. Am vorbit despre o grămadă de lucruri azi, mi-a vorbit despre familia lui, despre el.. și simt că îl cunosc chiar mai bine decât am reușit să îl cunosc pe George într-un an. Chiar așa.. oare de cate ori m-o fi sunat până acum?

-"Vrei să ne uităm la un film?" Întreabă Ștefan.

-"Sigur. Știu o comedie bună, apărută recent."

-"Perfect!"

-"Auzi.. am o întrebare. Cam câte zile plănuiești să mai stăm aici?"

-"Nu știu, de ce? Vrei sa plecam?" Mă întreabă cu îngrijorare în glas.

-"Nu, nu. Din contra, nu aș mai pleca de aici! " Îi recunosc eu.

Zâmbește și mă sărută, fiind apoi atenți la film.