Capitolulul 31

34 3 1
                                    

Simt că mă aflu lângă 2 bombe care sunt pe cale să explodeze și nu știu ce culoare are firul pe care trebuie să îl tai. Cei 2 se privesc cu superioritate de parcă sunt pe punctul de a sări unul asupra celuilalt. Mihai se hotărăște să spargă gheața și vorbește.

-"Am venit să ud florile, am cerut cheia de la sora ta.. și.. știam că te întorci azi. Mă rog, sper că nu te deranjează. O sa plec acum." Spune sec, fara pic de emoție în glas.

Îi pot citi dezamăgirea din ochi și mă simt ca ultimul om. Aproape că nu mă recunosc și mă urăsc că am ajuns sa îl rănesc, chiar dacă nu e intenționat.

-"Stai!" Mă aud vorbind. "Putem vorbi 2 minute? Te rog?"

Mihai încuviințează cu o mișcare scurta din cap și mă întorc spre Ștefan care nu își modificase deloc privirea aspră. 

-"Intră în casă și vin și eu. Vorbim după, ok?"

Nu îmi răspunde, însă intră în apartament, dar nu înainte de a-i mai arunca o ultimă privire urâtă lui Mihai.

Dumnezeule! Ce mă fac cu ăștia 2?

După ce aud că se închide ușa, trag aer in piept și îmi pregătesc un mic discurs în minte însă nimic nu pare sa sune ok în capul meu.

-"Nu vreau sa aud scuze stupide. Spune ce ai de spus și nu te mai gândi la fel de fel de lucruri pe care ai putea sa mi le spui ca să te scoți pe tine nevinovată și inocentă."

Mă încrunt la cuvintele lui, nici macar nu îmi dă dreptul să îi explic. Știu că am greșit, însă ar trebui măcar să îmi dea o șansă să vorbesc.

-"Mulțumesc că îmi dai șansa să vorbesc." Spun, însă Mihai îmi simte ușoara ironie din glas pentru că își dă ochii peste cap. "S-au întâmplat o groază de lucruri săptămâna asta și m-am străduit să țin pasul cu ele. Nu o să îmi caut scuze, însă cu toate dramele mele am uitat complet de tine. Chiar nu am nicio scuză, însă trebuie să înțelegi că nu mi-a fost ușor nici mie. A fost ca și când m-am întors în timp, m-am revăzut cu prietenii mei și probabil că.."

-"Un trecut din care eu nu fac parte. M-am prins. Nu am mai dat niciun semn pentru că mă gândeam că ești prinsă între conferințe și nu am vrut sa te deranjez. Dar se pare că tu te comportai ca o curvă, ocupată să te fuți cu altul, când în fața mea o făceai pe mironosița care suferă după o iubire pierduta. Mă lași?"

Primul meu impuls este să îi dau o palmă însă rămân cu mâna în aer când ușa se trântește și Ștefan iese val vârtej de acolo și îl lovește pe Mihai.

Îmi duc mâinile în dreptul buzelor ca să îmi înăbuș țipătul. Nasul lui Mihai începe să sângereze și mă aștept să riposteze, însă nu o face.

-"Mai numește-o încă o dată așa pe iubita mea și s-ar putea să mai primești unul." Îl aud pe Stefan furios.

-"Nu o să mă cobor la nivelul asta din puținul respect pe care îl mai am pentru Maya." Spune Mihai, după care pleacă spre apartamentul său.

-"Intră în casă!" Îmi poruncește Ștefan cu autoritate.

Aleg să nu comentez și mă conformez, însă simt că explodez de nervi.

-"Ce a fost în capul tău să îl lovești așa? Asculți pe la uși? Cum a rămas cu încrederea?" Izbucnesc.

-"Pe bune? Imbecilul ăla te numește așa și tu ce voiai? Sa îl aplaud? Mergi și îl îngrijește daca tot ești așa îngrijorată pentru el."

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 08, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Alege cu INIMAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum