Alege cu INIMA

Capitolul 12

Mă distram de minune până când îl văd pe George că iese afară. După câteva minute bune tot nu a intrat înăuntru așa că mă strecor prin mulțime și ies și eu după el. Ies afară și îl văd vorbind cu Helen care mai era cu o fata pe care nu o cunoșteam, De câteva săptămâni mă tot evită și acum o vad râzând cu prietenul meu. Simt cum sprânceana mea a luat liftul și mă duc totuși să îi salut.

-"Hei, ce faceți aici?" Spun, având pe față unul dintre cele mai false zâmbete.

-"Buna, Maya.. eu chiar mă pregăteam să intru înăuntru. Cred că sunt -20 de grade afară." Îmi zice ea fâstâcindu-se.

-"Ne, ne, ne.. doar nu o sa pleci tocmai acum! Uite, ia sacoul meu daca îți este frig." Îl aud pe George, vorbind. Vorbea ciudat, de parcă ar fi băut puțin peste măsură. Dar tot nu îmi venea să cred ce spune. Cum să îi dea sacoul ei? Și eu eram la fel de dezbrăcată ca ea.

-"Mie? Dar nu e nevoie. Dă-i sacoul Mayei, cu siguranță i se va face frig, eu merg înăuntru." Spune Helen grăbită înainte să intre înapoi în salon.

Îmi întorc privirea spre George, vizibil iritată, dar îl văd venind spre mine. Mă ia în brațe și îmi zice la ureche:

-"Mamă, ce ți-aș trage-o în momentul ăsta!"

Preț de câteva secunde clipesc nedumerită și nu realizez ce tocmai mi-a spus. Nu realizez nici când palma mea face contact cu fața lui. Cum își permite să îmi vorbească așa? Nu stau să îi mai aștept reacția și intru din nou în clădire. Mă îndrept spre baie însă rămân pe holul care separă baia fetelor de baia băieților. Nu voiam să dau de cineva cunoscut în baie și să primesc întrebări legate de lacrimile care acum începeau să se prelingă pe obrajii mei. Voiam să plec acasă. Cineva îmi pune mâna pe umăr și îl văd pe George care, cred că arată ceva mai rău decât mine.

-"Mă simt atât de rău, simt că se învârte totul cu mine. Hai sa plecam, te rog."

Eram extrem de nervoasă în acel moment și cu toate astea, nu puteam să plec și să îl las acolo în starea în care era. Mă uit la ceas și văd că era abia ora 3.

-"Rămâi aici, o să îl rog pe Gabi să ne ducă acasă."

-"Oh.. crede-mă, un drum cu mașina nu îmi poate face bine in acest moment. Eu plec pe jos. Dacă ies la aer o să mă mai trezesc."

Mă uit cu uimire spre el. Afara era un ger de nedescris. Nu aveam nicio șansă să ajung până în oraș fără să intru în șoc hipotermic, însă el nu ar fi ajuns întreg dacă pleca singur.

-"La naiba! Stai, merg cu tine." Mă trezesc zicând.

Drumul a fost unul groaznic, in condițiile in care aveam de mers cam 20-30 de minute până acasă. Aveam momente in care nu îmi mai simțeam picioarele din cauza frigului. Părul și genele mele aveau cristale de gheață. Am ajuns in fața casei mele și i-am spus să intre în casă, însă nu a vrut. Ajunsă în camera mea, un val de căldură mi-a lovit tot corpul. Ciorapii îmi erau înghețați. Nu mi-a mai fost atât de frig în viața mea. Am fost atât de inconștientă. M-am băgat în pat și nu reușeam să mă mai încălzesc, simțeam că indiferent cate haine am pe mine îmi este în continuare frig. Am primit un mesaj de la George prin care încerca să îmi spună că a ajuns acasă, spun "încerca", pentru că unele litere nu erau la locul lor.. a întrecut cu siguranță limita de alcool.

A doua zi m-a sunat și și-a cerut din nou scuze pentru comportamentul său iar eu bineînțeles că l-am iertat și de data asta.

***
Vacanța s-a terminat și ea, zilele treceau și ne apropiam deja de sărbătorile Pascale. Relația mea cu mama și sora mea s-a răcit destul de tare din cauza faptului că ele nu erau în continuare de acord cu relația mea cu George. A doua zi de Paste însă, am ieșit cu el și urma să îmi dea o veste teribilă..