Alege cu INIMA

Capitolul 26

Intru în sala de curs și o zăresc pe Nicole care îmi făcea agitată semn să merg langa ea.

-"Credeam că nu mai vii! Ți-am păstrat loc lângă mine!"

-"Hei! Multumeesc! Chiar voiam să te rog asta, însă am realizat că nu am numărul tău."

Am făcut schimb de numere și în scurt timp a venit și profesorul.

-"Psst, te-ai înscris pentru schimbul de experiență?" Mă întreabă ea entuziasmată.

-"Nu, despre ce e vorba?"

-"Pai, se organizează schimburi de experiență în mai multe facultăți din țară. Noi trebuie doar sa ne înscriem și ne repartizează ei într-un oraș."

-"Ah.. hm.. o să mă mai gândesc."

-"Oh, haide! O sa fie interesant! Poate picăm amândouă în aceeași grupă! Te rooog!"

-"Mergem după ore și mă înscriu. Acum lasă-mă să fiu atenta."

Mi-a aruncat un zâmbet larg și era vizibil mulțumită de faptul că a reușit să mă convingă.

Ziua trece repede și merg sa fac câteva cumpărături pentru că în seara asta o sa vină Mihai pe la mine sa vedem un film. Nu prea aveam chef, însă nu am vrut să îl refuz.. Mi-e greu sa am încredere în el, din cauza experiențelor mele cu băieții.. însă încerc să îi acord o șansă.

***
-"Comandam pizza?"

-"O daa, chiar îmi era poftă!"

-"Cât suni tu eu o sa pun filmul și merg să fac niște floricele." Am ales o comedie romantică pentru că Mihai voia să fie ceva care să ne placă amândurora. Mi s-a părut chiar drăguț gestul lui.

Ne-am așezat amândoi pe colțar, iar după nici 10 minute Mihai a încercat să mă ia în brațe. Nu m-am opus, însă mă simțeam oarecum inconfortabil, așa că m-am bucurat când a venit băiatul cu pizza.

Am inceput să mâncăm și el râdea de mine că mă tot murdăream cu faina de pe blat.

-"Ai făină până și pe nas!" Rade el zgomotos, iar eu mă strâmb. "Hai, vino aici și lasă-mă să te șterg."

Nu am apucat sa realizez, căci el s-a și apropiat de mine și m-a pupat scurt pe nas.

-"Să știi că s-au inventat șervețelele!" Îi spun eu încercând să mă alint.

-"Nu are rost sa le consumăm, mai ai doar puțină făină aici și am terminat."

Îmi sărută încet colțul gurii, după care își mută buzele și începe să mă sărute lent. Îi răspund și realizez că asta e primul nostru sărut pe bune, pentru că până acum nu reușea decât să îmi mai fure cate un pupic.

Se oprește pentru câteva secunde și îmi dă câteva șuvițe de păr după ureche și începe să mă sărute iar, de data asta mult mai apăsat.

Mâinile lui îmi explorau corpul și slavă Domnului că ne-am oprit când telefonul meu a început să sune. M-am ridicat în două secunde de pe canapea și am răspuns.

Pentru câteva secunde auzeam doar chițăitul molipsitor al lui Nicole.

-"S-au afișat!! Suntem amândouă în aceeași grupă! Pregătește-ți bagajele pentru că plecăm la Cluj, baby!! "

Am rămas blocată în încercarea de a procesa informațiile. Mihai a sesizat schimbarea mea bruscă de atitudine și mi-a făcut semn daca totul este bine. I-am dat de înțeles după care i-am răspuns prietenei mele care aștepta să spun și eu ceva.

-"Oh, asta e super. Abia aștept să plecăm." Spun, încercând să par la fel de entuziasmată ca și ea. Observ privirea băiatului din fața mea care e puțin confuz.

***
-"De ce nu mi-ai povestit și mie?" Mă întreabă ușor iritat.

-"Chiar am uitat de toată treabă asta.. în plus, nu era nimic stabilit. Nu aveam de unde să știu dacă o să fiu acceptată, erau foarte mulți înscriși. Oricum, nu e mare lucru, o sa fiu plecata doar o săptămână."

-"Aha.. și faza de mai devreme? Ai reacționat puțin cam ciudat."

-"Hm, ți se pare. Pur și simplu încercam să deslușesc ce îmi spune Nicole printre țipetele ei de bucurie. Poți să pornești filmul, te rog?" Schimb eu subiectul.

Filmul era aproape de final și nimeni nu mai scotea niciun sunet.

-"El e acolo, am dreptate?"

"El". De ce trebuie sa fie mereu vorba de el? De ce îmi influențează atât de mult viața când nici macar nu ar trebui să mă mai gândesc la el?

-"Nu mai e nevoie să îmi răspunzi. Am înțeles. Dar mă așteptam ca macar sa îmi zici asta când te-am întrebat dacă ești în regulă."

-"Nu are nicio legătură și nu ai de ce să îți faci griji. O sa stăm într-un cămin al Universității și o sa participam la multe cursuri și evenimente de acolo."

-"Nu e vorba că îmi fac griji, dar puteai să îmi spui.. "

-"Nu aveam ce să îți spun. Nu înțeleg reacția ta. Mă rog, sunt destul de obosita.. cred că ar trebui sa vedem finalul filmului alta dată."

***
După ce a plecat Mihai am rămas din nou singură în apartament. Era de-al dreptul frustrant că s-a supărat așa, din nimic. Însă nu e problema mea. Daca vrea sa mă creadă, e bine. Daca nu, și mai bine.

Dar oare eu mă credeam? Care erau șansele? Dintre toate orașele, să pic chiar acolo. Dacă m-aș întâlni cu el? Oare cum ar reacționa?

Ok, Maya. Gândești prea mult. Te duci acolo în interes de studiu și nu o să lași nimic să îți distragă atenția. Nici macar pe cel care ți-a luat o bucată din inima și nu a mai dat nimic înapoi.

Mă mai învârt prin casă și adorm in final pe canapea, cu gândul la săptămâna următoare.. am un presentiment că ceva o să se întâmple.