,, De ce ești așa, JungKook? "
,, Pentru că așa îmi place să fiu! "
My Strange Husband - o poveste de dragoste dintre JungKook și Jasmine.
Aceștia se căsătoresc într-un timp scurt fără să se cunoască foarte bine, iar relația lor de soț și soție nu e...
Încă mă uitam la mesajul primit de la el pe care nici acum nu l-am deschis. Nu știam dacă ar trebui să ii răspund sau nu.
Nu știam dacă am făcut bine că am dat să-l urmăresc și eu pe instagram. Ce va crede acum? Că sunt disperata? Imediat cum a început el sa mă urmărească, l-am urmărit și eu.
Fie ce-o fi,nu mă interesează ce va spune sau ce va crede despre mine. Așa că intru pe conversație să văd ce vrea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pff.. Ce ciudat a fost. Stau și mă holbez la conversația noastră scurtă și nu-l înțeleg. De ce s-a comportat așa înainte să plece și s-a găsit tocmai acum să-și ceară scuze, în miezul nopții?
Dar, dacă stau și mă gândesc..mi se pare plăcut să vorbesc cu el, mi se pare un băiat misterios, iar viața lui mi se pare dintr-o dată interesantă .
Ar trebui să accept propunerea în căsătorie? Fără să-l cunosc măcar? Nu! Trebuie cumva să văd ce fel de persoana îi ca să-mi pot da seama cu cine voi trai în casă dacă mă voi căsători. Trebuie să ma gândesc la ceva.
Las telefonul pe noptieră și îmi sting lampa de pe perete și mă întind în vechiul meu pat pufos. Mă acopăr cu plapuma mea preferată și aștept ca somnul să mă cuprindă.
***
,, Ce frumoasă ești! Erai la fel de frumoasă și când te-ai născut " femeia îmi mângâie catifelat părul , zâmbindu-mi cald.
,, Mamă ?" mă ridic de pe pat, picioarele atingând gresia albă și rece.
Mă uitam în jurul meu, iar ochii îmi ieșeau din orbite. Totul era doar alb, nimic colorat.. Doar alb.
Mă aflam într-o cameră imensă și toată albă, era goală , doar un pat mic se afla în mijlocul camerei, iar eu eram îmbrăcată într-o rochie albă și lungă de spital.
,, Da, fetița mea, eu sunt " spune aceasta luându-mi mâinile în ale sale. Era la fel de înaltă ca și mine, aceeași nuanță de păr ,aceleași trăsături ale feței ca și ale mele, arăta la fel ca și mine, doar că ochii săi erau căprui și nu verzi, iar ridurile feței erau puțin accentuate, îmi trag mâinile speriată și încep să ma panichez, uitându-mă în jurul meu.
