My Strange Husband {Jeon JungKook}

<58>

^Perspectiva lui JungKook^

,,Cine naiba ești?" o întreb nervos ridicându-mă din pat

,, JungKook..." se ridică speriată din pat, încercând să se apropie de mine

,, Nu!" îmi întind mâna în față pentru a nu o lăsa să se apropie ,,Unde e Jasmine?!"

,, Eu sunt Jasmine, JungKook! " îmi aruncă un zâmbet ironic, încercând să se apropie din nou

,, Mă crezi prost?" îi arunc și eu un rânjet ironic ,,Nu cred că te-ai documentat îndeajuns de bine ca să cunoști trecutul Jasminei și să încerci să fii ea! "

,, JungKook, ce te-a apucat? " se preface a fii uimită , încercând să se apropie din nou de mine

,, Ai 5 secunde să-mi spui unde e. Altfel, îți găuresc capul! " spun serios și în același timp, nervos

,, Iubitule..." spune ea rapid, punându-și mâna pe umărul meu

Îi înlătur mâna și într-o fracțiune de secundă o împing puternic, făcând-o să cadă în pat, iar eu mă reped la sertarul noptierei

,, Tu crezi că eu glumesc?!" țip nervos, scoțând pistolul din sertar și i-l pun direct în frunte

,,JungKook!" țipă ea speriată

,, Chiar nu glumesc! " țip, ținând pistolul la fruntea ei

Cu cât o vedeam mai speriată, cu atât mă enervam și mai tare, știind că am dreptate și ea nu este Jasmine.

Izbucnește dintr-o dată în plâns, iar eu rămân puțin confuz, dar îmi revin imediat. Eram gata să-i găuresc capul dacă nu-mi spunea adevărul.

,, Îți voi spune tot, promit... Doar nu mă împușca! " spune, plângând

,, Ooo, ba da!" mă aplec și îi șoptesc la ureche ,,Chiar asta am să fac dacă nu-mi spui adevărul! O să-ți zbor creierii cât ai zice pește! "

Glasul meu înfricoșător și nervos o făcea să tremure din toate încheieturile.
Eram atât de nervos, încât simțeam cum îmi explodau venele.

,, O să-ți zic dacă lași pistolul jos"

Încep să mârâi iritat, lăsatul pistolului nu mi se părea o idee bună, neștiind cine este persoana de lângă mine.

Fac cu mi-a spus chiar dacă nu voiam, și las pistolul jos. Totul pentru Jasmine!

,,L-am lăsat, acum spune-mi ce vreau să aud! "

,, Cu ce să încep?" întreabă, ștergându-și lacrimile fără să mă privească

,, Unde e Jasmine?"

De câte ori puneam întrebarea asta, simțeam cum tot corpul meu arde fără oprire.

,, E la mama"

,, La mama cui?! " țip, făcând-o să tresară

Dacă continuam să țip așa la ea, nu aveam să aflu nimic.

Strâng din dinți și mă abțineam cu greu să nu turbez acum.

,, La mama noastră. Mama ei și a mea"

Ce naiba? Doamna Lee mai are o fiică?

,, Pe mine mă cheamă Alison Evans, iar Jasmine este Allisa Evans. Suntem gemene, ne-a despărțit la naștere "

Am început să râd. Asta nu e posibil, nu?

,, Și ce face la mama voastră?" o întreb râzând, ce scuză bună a găsit fata asta