My Strange Husband {Jeon JungKook}

<56>

^Perspectiva Jasminei^

,, Ce vrei să spui?" O întreb eu confuză, iar ea doar râdea

,, Oh, scumpo...cred că ți-ai dat seama deja"

Să-mi dau seama? Despre ce naiba vorbește ființa asta?

Femeia din fața mea se ridică în picioare, plimbându-se dintr-o parte în alta.

Gândul îmi era doar la copilul din pântecul meu. Sper să nu fi aflat despre asta. Nici nu avea cum. Singurii care știau despre sarcină erau familie noastre și prietenii noștri.

,, Vezi tu, păpușă... " începe aceasta după câteva secunde de tăcere ,,Cred că cel mai mare păcat al tău este faptul că trăiești..."

Înghit în sec. Tremuram de frică și de teamă. Dar nu trebuia să le arăt asta, trebuie să le arat că sunt puternică și să găsesc o modalitate să scap de aici.

,,După ce că m-ați abandonat, acum veniți și îmi spuneți că e păcat că trăiesc?" întreb cu răutate, simțind cum tensiunea îmi crește din cauza faptului că m-au abandonat ca pe un gunoi

,,Draga mea, trebuie să înțelegi că oamenii sunt doar niște obiecte, bune sau rele. Însă tu, ai devenit doar un obiect nefolositor , încă din clipa în care ai fost adoptată "

,, De ce? Cu ce vă deranjează existența mea? Nu vi-am făcut nimic! " nici nu-mi dau seama când am început să țip

Ei doar stăteau și râdeau batjocoritor de mine. Ce le-am făcut de se poartă așa cu mine?

,,Din cauza ta, sora ta a trebuit să stea ascunsă până acum!"

Se răstește aceasta dintr-o dată la mine, făcându-mă să tresar și să-mi înghit propria salivă.

Ce soră ?

,, Ce soră ? Și despre ce naiba vorbiți?!" mă rastesc și eu, fiind extrem de speriată și confuză.

,, Sora ta. Sora ta geamănă "

Pur și simplu îmi mușc limba și îngheț pe loc la spusele presupusului meu tată.

,, Allison Evans. Sora ta geamănă"

Am o soră geamănă?

Nu-mi spune că au trimis-o pe ea în locul meu la JungKook.
Oh, doamne! JungKook!

,, Ce legătură am eu în asta? " întreb aproape, șoptind.

Abia dacă mai puteam gândi clar. Nici în ruptul capului nu-mi trecea prin minte că am o soră geamănă.

Atunci... De ce ne-au despărțit? De ce m-au abandonat pe mine și pe ea au luat-o cu ei?

,, Ești un blestem în familia mea! "

La spusele acelei femei, gustul sărat al lacrimilor mă invadează. Proprii mei părinți, propria mea mamă , care mi-a dat naștere....cum să spună așa ceva?

Nici nu mai aveam cuvinte. Era prea, prea mult pentru mine. Mult prea mult.
Prima dată sunt răpită de proprii mei părinți, apoi aflu că am o soră geamănă și se află împreună cu soțul meu, iar acum...sunt un blestem.

,, Nu vi-am făcut nimic rău ... " spun cu lacrimi în ochi, evitând contactul vizual cu ei

,, Tu chiar nu înțelegi?!"

Nici nu precep bine spusele ei, că obrazul meu prinsese acum o nuanță roșiatică din cauza contactului feței mele cu palma sa.

,, Sora ta e în pericol dacă tu nu mori!" spune femeia, obligându-mă să o privesc ,,Cu mult timp în urmă, am fost blestemată de către un cult vrajitoresc să nasc gemeni, și nu doar atât. Prima care se va naște, avea să-și ucidă propria soră, iar tu ai fost prima care te-ai născut "