My Strange Husband {Jeon JungKook}

<25>

^Perspectiva Jasminei^

Îmi învârt ochii prin cameră, negăsind prezența lui Jungkook.
Oftez greoi, ridicându-mă în șezut și trecându-mi mâna pe partea cealaltă a patului care, acum era rece.

În timp ce priveam încăperea goală, zăresc pe noptiera din partea mea o foaie albă și scrisă.
Tot ce mi-a sărit în față, era numele său într-un scris caligrafic și ordonat.
Fără să mai stau pe gânduri, o iau și o citesc.

,, Bună dimineața! Sunt sigur că mă cauți, dar eu sunt la birou. Trebuia să plec din cauza unui proiect. Ne vedem deseară după ce ies. Ai mâncare în frigider, să o iei ca să o încălzești și să mănânci. Și stai liniștită, le-am dat liber fetelor pentru ziua de azi, stiam că nu vrei să te vadă nimeni în starea asta.
Să mă suni în caz de ai nevoie de ceva și să ai grija de Brownnie și de....tine!

                  JungKook "

Zâmbetul îmi apare involuntar pe buze, recitind de nenumărate ori această scrisoare.

De când JungKook apelează la scrisul pe hârtie, care e de modă veche pentru el și nu îmi trimite pur și simplu un mesaj pe telefon?

Trebuie să recunosc că și scrisul său este foarte frumos ordonat și aranjat, nu mă așteptam ca o persoană așa ca el să-mi lase o scrisoare chiar lângă capul meu.

Buna dispoziție mă cuprinse imediat, chiar dacă trupul meu era încă amorțit.
Mă ridic veselă din pat, aranjându-l apoi merg la dressingul meu și mă îmbrac așa

Mă întorc înapoi în camera lui Jungkook și cand am văzut ipostaza lui Brownnie, mă luase prin surprindere, făcându-mă să cad la nivelul său și să-l drăgălășesc.

,, Cui îi foame? Ha? "

Îl iau în brațe, iar acesta latră și îmi linge mâinile.

,, Ce vom face noi azi? Suntem singuri amândoi...."

Mă uit la acesta, așteptând un răspuns.. Dar îmi dau seama cât de deșteaptă sunt, cum să vorbesc cu un câine și să mă aștept și la un răspuns din partea lui?