My Strange Husband {Jeon JungKook}

<40>

^Perspectiva lui Taehyung^

,,Unde ai fost? " mă așez cu o față întunecată în fața ușii pe care tocmai a intrat presupusa mea iubită

,, Taehyung..." spune aceasta șocată ,,Nu trebuiea să fii la părinții tăi? "

Mă abțin cu greu să nu îi plesnesc o palmă pentru că sincer, abia mă abținem să nu las tot planul la o parte și să-i omor pe amândoi cu mâinile mele.

,,Unde ai fost toată noaptea și până acum, Lisa? " întreb printr-un mârâit iritat

,, L-a...la m..ma..mama" spune ea printr-un bâlbâit

,, Îmi ascunzi ceva? " mă apropii de ea cu o față iritată

,, Nu, iubitule. Despre ce vorbești?"

Îmi mușc limba când aceasta își pune mâinile în jurul gâtului meu.

,, Lisa... "îi pronunț numele cu greu, închizându-mi ochii pentru a încerca să rămân cât se poate de calm

,, Te iubesc, Taehyung!"

Nici nu pot să-mi exprim sentimentele pe care le am în acest moment. Faptul că-mi spune că mă iubește și buzele ei care se lipesc de ale mele fără acordul meu, mă dezgustă.

Totul e o minciună care m-a rănit atât de mult. Mă abținem cu greu să-mi țin sentimentele în frâu. Eram rănit, dezamăgit, eram de-a dreptul praf pe interior.

M-a făcut să o iubesc, să țin la ea, să mă cert cu proprii mei părinți din cauza ei, am pus afacerea tatei în pericol doar din cauza ei,am iubit-o și a-l dracu să fiu, încă o iubesc!

,, Lisa... " spun eu, trăgându-mi buzele de lângă ale ei ,,Sigur nu îmi ascunzi nimic?"

Întreb privind-o în ochi. Jur că dacă mi-ar spune acum adevărul și ar recunoaște că totul a fost o minciună, aș ierta-o.

,,Desigur, iubitule! Ce te face să crezi asta? "

Își etalează zâmbetul ei perfect cu care m-a vrăjit de atâtea ori, făcându-mi inima să se rupă în mii de bucățele.

Ridic din umeri, privind-o trist. Degeaba încercam să cred că mai există speranță pentru că adevărul era unul crud.

,, Voi merge la control azi " spune ea

,, De ce?" întreb, ridicând o sprânceană

,, Sunt în a 5-a lună, Taehyung! "

Mă holbez la ea apoi îmi mut privirea spre burtica ei care, a crescut atât de mult. Atât de mult încât abia acum mi-am dat seama.

,, A 5-a lună ?" întreb surprins și observ cum privirea i se încruntă

Fata asta chiar are de gând să continue să spună că e copilul meu? Chiar are de gând să mi-l lase mie?

,, Da, dar văd că nu-ți pasă..." spune supărată, trecând pe lângă mine.

Logic că nu-mi pasă dacă nu e al meu. Dar până la urmă , nu e vina copilului. Ci a lor.

,, Serios, Lisa? Doar nu te aștepți ca să tai din calendar fiecare zi ce trece " spun exasperat, urmând-o până în dormitor

,, Nu, dar ai putea să vii cu mine măcar la un control"

Îmi dau ochii peste cap, timp în care ea merge la șifonier, alegându-și câteva haine.

,, Vrei să vin...?" întreb serios, stând încă în pragul ușii cu mâinile împreunate la piept