My Strange Husband {Jeon JungKook}

<35>

^Perspectiva lui JungKook^

,,Îmi spuneți și mie de ce mă ignorați așa? " vocea iritată a lui Taehyung ne încurcă tot planul în acest moment

,,Taehyung, nu te ignorăm ...doar calmează-te și du-te acasă" îi spune Yoongi cu un plescăit plictisit

,, Poftim?! Ce naiba, băieți?" acesta ridică mâinile în aer exasperat

,, Uite care e treaba, Tae...nu avem nimic cu tine, dar... "

,, Atunci de ce naiba nu mă lași să intru înăuntru, Jimin?!"

,, Taehyung... " îmi dreg vocea, dar rămân imediat uimit de izbucnirea lui

,, Tu să taci dracu din gură!" spuse acesta, arătând nervos cu degetul spre mine ,,Ți se pare că am vorbit ceva cu tine?"

,, Ce naiba ți-am făcut de reacționezi așa?! " izbucnesc și eu nervos, apropiindu-mă de el

,, Ce n-ai făcut, JungKook?! Prima dată devii un ciudat apoi te iei de iubita mea și îmi spui că nu e copilul meu, iar apoi faza asta cu Jasmine și acum.... "

Spune acesta, facand nervii mei să mi se intensifice și mai tare și să-mi încleștez maxilarul

,, Doar tu ești de vină pentru toate astea, idiotule! Nu ai știut să prețuiești ce ai avut lângă tine și acum te dai deștept și inteligent. Pe darcu, inteligent!"

Scuipă acesta vorbe dure la adresa mea și simt cum iau foc din ce în ce mai tare

,, Taehyung...." spun cu un mârâit iritat

,, Ce Taehyung atâta? Ești un jeg, JungKook, mă auzi?! Ești un jeg! "

Strâng puternic din dinți când acesta pronunță acele cuvinte, lovindu-mă cu degetul său în frunte.

Eliberez toată furia pe care am acumulat-o în corpul meu în toate aceste luni și apoi regret faptul că această izbucnire a mea m-a făcut să-mi lovesc unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

La contactul neașteptat al pumnului meu cu fața lui, acesta se izbește puternic de peretele din spatele său , scoțând un sunet înfundat.

Văd pe fața lui cum furia pune stăpânire și pe corpul lui, făcându-l să se năpustească asupra mea, iar eu îi las cale liberă în a-mi face trupul să se dezechilibreze din cauza pumnului său puternic.

L-am lăsat să mă lovească pentru că o meritam. Merit mai mult decât un pumn venit din partea lui.

,, Băieți, ce naiba? "

Trupul lui Jin se așează între noi, și el fiind foarte nervos din cauza comportamentului nostru.

Îndrăznesc să-l privesc pe Taehyung cum respiră greoi din cauza furiei și a adrenalinei.

,, Vreți bătaie? Vreți să vă bateți?!" țipă Namjoon disperat ,,Cineva a început un război cu noi, iar voi vă bateți între voi?! Nu aveți pic de respect față de noi?! Ce mama naibii v-a apucat pe amândoi?! Înțeleg că sunteți nervoși și vreți să vă descărcați, dar nu aici, oameni buni!"

Acesta ne mustră ca pe niște copii mici, uitându-se când la mine, când la Taehyung.

Tac din gură pentru că avea dreptate. Cineva e pe urmele noastre, iar noi ne certăm între noi.

Nici măcar nu știu cine se află în spatele acestui rău pentru că Sehun nu poate face toate astea de unul singur. Sigur mai are complice.

Dar de ce? Dacă îmi vrea compania, ce rost mai avea să o rănească pe Jasmine dacă aceasta nu avea importanță pentru mine pe atunci?