My Strange Husband {Jeon JungKook}

<19>

^Perspectiva lui Jungkook^

Intru bulversat în camera mea după ce am luat parte la discuția cu Yoongi și Jin.

Nu știu ce ar trebui să fac sau să cred. Totul mi se pare străin, nu am mai avut de aface până acum aşa ceva.

Sunt câteva sentimente de neliniște și de curiozitate pe care nu le-am mai experimentat până acum.

Oftez când ajung în dreptul patului și o găsesc pe ea, dormind.
O privesc întrebător. De ce ascunde asta de părinții ei? Și ce e aşa de riscant încât să nu le spună cu ce se confruntă?

Înțeleg, eu nu sunt în măsura în care ea ar trebui să aibă încredere în mine, nici măcar pe jumătate nu mă cunoaște. Dar părinții ei? Au crescut-o până la vârsta asta.

Oftez din nou și mă așez pe partea mea de pat, încă privind-o.

Pe cine mint eu? E atât de frumoasă, atât de inocentă, atât de... Seducătoare. Fata asta chiar e perfectă. Ce a făcut de a meritat un soț ca mine?

Nici dacă aș vrea, nu aş putea să o iubesc sau să țin la ea. Nu mă simt în stare de aşa ceva, nu sunt un tip care să îi fie fidel doar unei singure femei, iar asta ar răni-o.

Gândul că ființa din fața mea ar putea muri, îmi invadează mintea fără voia mea. Să vorbesc cu ea? Nu, nu mi-ar spune niciodată despre ce e vorba.

Atunci, să încerc să aflu ce coșmaruri are prin metodele mele? Să decurg la soluțiile mele cum mi-a sugerat Yoongi, arătându-mi poza cu acel psiholog la care merge?

****
^Perspectiva Jasminei^

Atât de repede a trecut timpul încât nici nu mi-am dat seama. Luna în care mi-am petrecut timpul pe străzile și am hoinărit pe plajele din Barcelona, s-a scurs atât de repede, devenind doar o amintire frumoasă.

Acum mă aflam pe drumul spre apartamentul meu și a lui Jungkook. Era seară, iar întunericul avea dreptul de a se lăsa peste întregul Seul.

Eram în mașina lui Jungkook, care conducea, fiind atent la drum. Era cu mult trecut de miezul nopții, iar cearcănele sale susțineau ora târzie.

Nici unul din noi nu avea starea necesară de a mai spune ceva, aşa că amândoi eram tăcuți în scaunul nostru.

Mâine, adică azi..va trebui să luăm cina cu părinții mei și a lui Jungkook chiar în apartamentul nostru, iar în zilele următoare va fi deschiderea noii clădiri.

Tot ce îmi doream acum era un somn dulce. Abia așteptam să ajung acasă și să mă arunc direct în pat.

Îi mai arunc o privire lui Jungkook apoi mă las dusă de val și nici nu-mi dau seamă când ochii mi se închid, somnul învăluindu-mă imediat.

Eram atât de obosită încât nu mai voiam să aud nimic în jurul meu,dar îmi era imposibil.

Frâna și motorul oprit mă făcu să mă trezesc la realitate și să cobor din mașină împreună cu JungKook.

Acesta blochează ușile din cheie și se îndepărtează de mașină.

,, JungKook, bagajele.. " spun cu o voce stinsă

,, O să trimit mâine pe cineva după ele, acum hai"

Îmi spune acesta obosit, înaintând spre bloc. Îl urmez fără să mai spun ceva, fără să-mi dau seama ce repede am ajuns în apartament din cauza oboselii.

JungKook o luă înainte pe scări, intrând în camera sa fără să mă privească măcar.
Oftez, dându-mi seama că de acum va fii din nou rău și nu mă va băga în seamă.