My Strange Husband {Jeon JungKook}

<21>

^Perspectiva Jasminei^

Alarma enervantă a telefonului se face auzită, făcându-mi urechile să-mi preia controlul corpului pentru a se trezi.

Sigur nu era telefonul meu, al meu nu a fost setat pentru alarmă. Sigur e a lui Jungkook.

Deschid un ochi, iar un mârâit îmi părăsește gura când îl văd pe JungKook oftând și oprind alarma.

Îmi pun pătura în cap, vrând să-mi continui somnul dulce, apoi constat că eram goală.

Pătura slabă care era acum peste mine îmi dădea șansa de a fi puțin acoperită.

Mi-am petrecut restul nopții aici, în dormitorul lui Jungkook și nu pot să nu remarc faptul că mă simt atât de bine în acest pat, lângă el.

,, Neața!" vocea lui groasă, urmată de un chicot mă făcu să înghit în sec

,, Neața! " răspund în timp ce apele mă treceau doar pentru simplul fapt că mă aflam lângă el

,, Ar trebui să ne pregătim, într-o oră trebuie să fim deja la companie "

Îmi deschid ochii instant când realizez cât de frumos vorbea, era ca un şoc pentru mine

,, OK" răspund eu, dandu-mi pătura jos din cap

Mă întorc cu spatele la el pentru a nu-mi vedea trupul gol și mă îmbrac rapid cu hainele mele care stăteau aruncate pe jos.

,, Ți-e rușine? "

Respir scadat când realizez că acesta își trecuse degetele pe spatele meu gol.

,, Nu" mint eu, în timp ce ochii mi se închid la contactul buzelor sale pe pielea mea

,, Iar minți? "

Îi ignor întrebarea, ridicându-mă din pat pentru a părăsi încăperea.

,, Ne vedem în jumătate de oră" îi spun eu și plec din cameră când acesta chicotea

Fug pe hol până ajung în camera mea apoi închid ușa în urma mea și mă preling ușor pe ea.

De ce îmi bătea inima atât de tare doar din cauza unor mici atingeri? Îmi simt obrajii fierbinți, de ce?

Ciudat a fost faptul că m-a lăsat să dorm la el în cameră și că avea o dispoziție bună în dimineața asta.

Cum se face că Jeon JungKook a fost atât de politicos, atent și înțelegător? Și chiar zâmbea...

Un micuț mârâit mă trezește din propriile mele gânduri, făcându-mă să mă focusez pe ființa care dormea în așternuturile mele.

Dormea de parca ar fi al lui tot patul ăsta și nu ar lăsa pe nimeni să se așeze lângă el și să-i strice somnul.