My Strange Husband {Jeon JungKook}

<51>

^Perspectiva lui Taehyung^

Mă uitam la ea și ea la mine. E frumoasă, nu pot să spun că nu e. Mă simțeam puțin inconfortabil, uitându-mă aşa atent la ea.

Are aceleași trăsături ca și mama ei, și nu pot să nu remarc faptul că avea și câteva trăsături de la tatăl ei, Sehun.

Îmi strâng pumnii puternic, pentru că altceva nu puteam să fac. Aceasta își lasă căpșorul într-o parte, privindu-mă confuză din cauza reacției mele.

Nu pot să fac altceva, decât să zâmbesc. Era atât de mică și firavă, încât îmi era frică să o și ating, de teamă să nu o rănesc din greșeală.

Îmi așez capul pe burtica ei micuță, iar aceasta își înfinge degețelele în părul meu, trăgând puternic de el.

Încep să râd.

Îmi trezește o senzație plăcută, mai ales când micuța își pune gurița pe părul meu și începe să tragă de el. Și cu mânuțele, dar și cu gurița.

Faptul că la început am refuzat-o pe Lisa pentru a avea grijă de micuță din cauza că nu puteam sta în preajma acestei ființe, știind că nu este a mea...brusc, nu mi se mai pare o idee rea.

O cuprind în brațele mele, ridicând-o din pat și mergând cu ea spre bucătărie.

,, Ce ar trebui să mâncăm noi doi, ugh?"

Mă uit la ea și încep să zâmbesc când o văd că mă privește cu capul într-o parte. Are același reacții ca și Yeontan când amândoi nu mă înțeleg ce spun, amândoi își lasă capul într-o parte.

Când ajung în bucătărie și dau să deschid frigiderul, soneria de la intrare se face auzită. Zâmbesc în colţul gurii când îmi dau seama cine e și brusc... Îmi dispare apetitul și pofta de mâncare.

Mă îndrept spre oglindă pentru a știi cum arăt. Nu mă laud, dar jur că aratam atât de sexy. Bustul gol și extrem de bine lucrat și acele tatuaje împreună cu părul meu crescut și dezordonat, îmi ofereau o latură extrem de sexy.

Pornesc spre ușa de la intrare cu micuța Seon în brațe, urmat de lătratul lui Yeontan mult prea ascuțit.

,, Hei...! " spun eu, deschizând ușa, în timp ce-mi simțeam inima, bătând accelerat. De ce?

Aprope că-mi înghit limba când îmi dau seama de ce am făcut.

,, Jennie...micuța nu are nici-o vină"

Spun eu cu jumate de gură când aceasta mă privea confuză și în același timp, tristă. O văd, înghițind în sec.

Normal că nu se simte bine, văzându-mă în ipostaza asta. Cu copilul unei alte femei în braţele mele.

,, Știu " Răspunde ea scurt, oferindu-mi o răceală în tot corpul

,,Haide, intră.." Îi spun eu când o văd că stătea în pragul ușii fără să zică nimic

Aceasta acceptă fără ezitare și pășește în apartament, nu înainte de a-i mângâia blana pufoșeniei care se plimba printre picioarele ei.

Mă urmează până în bucătărie și se așează timidă la masă, punându-și mâinile pe suprafața plată a mesei, jucându-se cu ele.

Știu că se simțea stânjenită în ipostaza asta, dar trebuia să mă înțeleagă. Copilul acesta nu are nici-o vină.

,, Ți-e foame? " o întreb puțin agitat, punând-o pe fetiță în căruciorul ei

Aceasta aprobă din cap, urmărindu-mi cu atenție fiecare mișcare executată de mine. Sunt sigur că în acest moment se holba la corpul meu.

Zâmbesc satisfăcut, întorcându-mă cu spatele la ea și văzându-mi de treaba mea.