My Strange Husband {Jeon JungKook}

<28>

^Perspectiva Jasminei^

,, Să nu ieși din casă! "

Asta e tot ce mi-a zis înainte să iasă pe ușă.

Nu a fost o rugăminte, ci un ordin. Așa l-am conceput eu, de aceea mereu aud spusele lui când mă uit la ușă , fiind gata să evadez din propriul apartament.

Simțeam că dacă trec acel prag, îmi voi semna condamnarea la moarte. Și zic asta pentru că îl cunosc pe JungKook și știu că este în stare de orice când fac exact opusul la ceea ce-mi spune.

Dar mă simțeam sufocată , stăteam în casă de cel puțin 24 de ore, mă plictiseam enorm de tare.

Bucatareasa și celelalte 3 au plecat deja și chiar nu mai cu cine schimba o vorbă.
Gândul îmi sare imediat la Ji Chang Wook, dar când mă gândesc la oră ...îmi dau seama că e timpul ca JungKook să apară în orice moment și nu cred ca va fi prea încântat să vadă un bărbat în toată firea în propriul său apartament împreună cu propria sa soție.

Brownnie începe a lătra zgomotos, făcându-mă să îmi las gândurile la o parte și să mă focusez pe ușa care, acum se deschide după atâtea ore, iar pe ea intră JungKook.

Mă holbez la el ca la felul 7,scandând-l din cap până în picioare, iar un pufnit într-un râs colorat și isteric mă cuprinse imediat.

Firele sale lungi de păr care, ultima dată când l-am văzut eu, stăteau aranjate în cel mai cool mod, acum îi erau toate răvășite și ude. Costumul său elegant care i se mula perfect pe corp, acum stătea pe el în cel mai amuzant mod. Fața lui perfectă era și ea acum toată uda, făcându-l și mai amuzant.

JungKook era din cap până în picioare tot ud, arăta ca o mâță plouată.

,, Te-a cam șifonat puțin ploaia, domnule Jeon JungKook " spun râzând , iar acesta afișează o față nervoasă, dar amuzantă

,, Nu cred că ai vrea să ne șifonăm împreună, Jeon Jasmine... "

Acesta își arcuiește o sprânceană, lăsând zâmbetul său ironic să îi domine chipul.

,, Nu spun că mi-ar displăcea ideea asta..." încerc să intru în jocul său , apropiindu-mă într-un mod clișeic și calculat de el

,, Oh, deci îmi accepți provocarea?"

O spune în cel mai subtil mod, așezându-și elegant mâinile pe talia mea.

,, Tu ce crezi? "

Mă las lipită de trupul său masiv și rece, iar în următoarea clipă simt cum trupul meu ia foc sub atingerile sale line cu buzele asupra gâtului meu.

,, Cred că ar trebui să-ți testez rezistență..."

Îmi închid ochii, topindu-mă din cauza virbratului și șoptitului său la urechea mea în timp ce mâinile sale umblau nebune pe spatele meu.

Îi aud mârâitul nervos și iritat când Brownnie încearcă să-și facă simțită prezența prin lătratul său, și chiar reușește să o facă.

,, Cred că ți-e foame " spun cu un glas plin de afecțiune

,, N-ai idee! "

Îmi fixez privirea uimită pe el in timp ce el mă privea confuz din cauza reacției mele.

,, Vorbeam cu...câinele " spun printr-un clipit continuu și văd cum îi pică fața lui Jungkook.

Acesta trece pe lângă mine, privindu-mă urât în timp ce eu râdeam pe ascuns.