Cât am iubit Soarele

Al doilea

 
         Matthew Montgomery și Noah Dallas se înțeleseseră de minune chiar din primele lor zile de facultate. Erau prieteni buni de doi ani și ceva, şi asta nu se datora numai faptului că erau nevoiți să locuiască unul cu celălalt: aveau multe puncte comune, ca de exemplu, iubirea pentru jocurile video și pentru fetele frumoase. Cel puțin o dată pe săptămână, în special în weekend-uri, cumpărau băutură și țigări, chefuind până dimineața cu ceilalți băieți din cămin.

          Totuși, diferențele dintre cei doi erau și ele sesizabile: Matty era mai dorit de fete, dar asta nu atrăgea invidia lui Noah. De asemenea, în comparație cu colegul său de cameră, blondul avea și o parte responsabilă, căci el era cel care îl scotea pe brunet din belele sau care își cunoaștea, cel puțin, limitele la anumite lucruri.

            Matthew mergea acum alene pe stradă, fără să aibă o destinație. Dădu de localul de pe strada Walltimore, unde puteai să asculți uneori formații live sau să vezi expoziții temporare, așa că intră pentru a pierde vremea. Oricum, altceva nu avea de făcut.

         Observă că de data aceasta, în local se ținea o expoziție de fotografie. Pereții erau plini de poze care mai de care, așa că dădu o tură încăperii, până ce ajunse în dreptul unor imagini diferite de celelalte, semnate "J.P.". Era imposibil să nu observi diferența dintre acest "J.P." și ceilalți fotografi: pozele lui erau mai luminoase, soarele fiind — din câte observa Matty — sursa de inspirație a artistului.

            — Te holbezi la fotografiile astea de cinci minute, spuse o fată cu ochii mari, căprui, care se poziționase curioasă lângă Matt.

              — Sunt cele mai frumoase de aici, mărturisi el cu sinceritate. Dar tu ce ai făcut? M-ai supravegheat?

           Roşcata își întoarse capul înapoi spre poze rușinată, iar Matthew fu amuzat de reacția ei, aşa că rânji. Se simțea bine atunci când vedea că are efectul ăsta asupra unei fete, chiar și dacă era vorba de o puștoaică ce nu părea să aibă mai mult de 16-17 ani.

           — În orice caz, tipul ăsta, "J.P." e talentat, reveni blondul la subiectul inițial.

            Adolescenta roşi fără să știe de ce auzind complimentul băiatului. Vocea unui bărbat ce prezenta fotografii și îi invita pe micuța scenă îi întrerupse holbatul la Matty, făcându-i pe cei doi să se întoarcă cu fața spre sursa vocii.

          —...şi bineînțeles, autoarea fotografiilor cu soare, Jessica Parker.

            Matthew își ridică sprâncenele în semn de uimire când copila de lângă el fugi pe scenă și zâmbi inocent. Nu se gândise niciun moment la posibilitatea că ea era J.P.. Ăsta fusese de fapt, motivul pentru care Jessica se băgase în seamă cu el: voia doar să afle părerea lui despre fotografii. Și el, care crezuse că îi aprinsese călcâiele unei puștoaice fără ca măcar să se dea la ea!

          Își dădu ochii peste cap și ieşi din local sub privirile lui J.P., pornind plictisit spre cămin.