Cât am iubit Soarele

Al cincisprezecelea

           Deși nu voia să fie nepoliticos, Matty nu avea timp de Carrie. Era așteptat de Jessica, care acceptase cu greu să devină subiectul cărții lui, și îi era teamă că dacă va întârzia, roșcata se va răzgândi.

       — Mă cam grăbesc, Carrie, îi spuse el agitat, trăgând ușa camerei de cămin.

       — Oh, oftă fata mutându-şi greutatea pe un picior.

          Matthew nu voia să o lase baltă. Adevărul era că pentru el, Carrie începuse să devină o prezență foarte plăcută. Acel gen de persoană simplă, cu care poți discuta subiecte banale. Blondul simțea că are nevoie și de persoane de genul în viața lui, căci nu și-ar fi putut imagina o lume doar cu oameni complicați, ca J.P., de exemplu.

          Nu apucă să îi răspundă brunetei, că Noah deschise brusc ușa și urlă:

      — Matty, ți-ai uitat...

       Însă se opri când observă că Matt era chiar în fața lui și îi întinse telefonul, văzând-o abia apoi pe Carrie. Noah își dădu ochii peste cap, privind-o:

        — Nu am chef de tine și nu vreau să ne împăcăm.

           Matthew se încruntă vizibil deranjat de felul în care prietenul lui se comporta. O privi pe Carrie mușcându-şi buza pentru a nu plânge, jenată în același timp.

         — Nici nu venisem pentru tine, îi spuse fata agitată.

         Noah își ridică o sprânceană, surprins:

       — Atunci?

      — Venea la mine, se băgă Matty, așezându-şi o mână după umărul lui Carrie. Oricum, ea nu mai e problema ta acum.

          Bruneta își lipi corpul de a lui Matt, căutând apărarea de care avea nevoie. Se simțea în siguranță în preajma blondului. Se simțea în largul ei. Noah îi privi surprins și pufni, rezumându-se de ușă.

        — Deci voi doi sunteți împreună? îi întrebă el ironic, știind că totul e o minciună.

         Matthew fierbea de nervi. Nu înțelegea cum putea Noah să îi vorbească așa lui Carrie și să se poarte atât de superior cu ei. Își privi colegul de cameră cu dispreț, apoi își lipi cu îndrăzneală buzele de ale lui Carrie, surprinzându-i cu gestul ăsta pe amândoi.

        — Da, răspunse apoi zâmbind încrezător și o trase de mână pe brunetă după el.

         Din prag, Noah încă îi privea surprins.

          N/a: Îmi pare foaaaaaarte rău că nu am postat ieri și alaltăieri, deși am promis...Abia dacă am avut timp să respir zilele astea, dar iată capitolul mult așteptat :) sau mă rog, semi-mult așteptat. :))