Al zecelea

699 93 4
                                    


       Deşi drumul pe care trebuia să îl parcurgă până în sala de cursuri era unul foarte scurt, lui Matthew i se părea kilometric. Era foarte obosit, căci cu o seară în urmă Noah chemase aproape tot căminul la ei în cameră și petrecuseră până la patru dimineața. Cheful nu îi displăcuse, mai ales că se "cunoscuse" cu o fată foarte frumoasă al cărui nume nu-l mai știa, dar acum ochii i se închideau fără voia lui.

         — Bau! țipă o voce stridentă din spatele lui, iar Matt se întoarse pentru a o vedea în fața lui pe Carrie.

         Ea era foarte odihnită în comparație cu el, fiindcă deși Carrie se mai lăsa pradă viciilor uneori, era silitoare și își dădea mereu interesul pentru școală.

         — Ce faci, Matty? Ți-a pus capăt petrecerea?

           Blondul zâmbi amuzat, afirmând cu o mișcare a capului.

        — Noah ar fi trebuit să vorbească cu mine înainte să îi aducă pe toți la noi.
 
         Zâmbetul de pe fața brunetei dispăru brusc. Situația dintre ea și Naoh fusese complicată, iar partea cea mai proastă era că ea chiar ținuse la el. Și probabil încă ținea. Acum că Matthew aminti numele acestuia, starea ei se schimbă complet.

         — Ah, scuze, a tresărit deodată Matt, privind-o. Am uitat că voi...

          Fata își mușcă buza fără milă și își întoarse privirea în altă parte, încetinind pasul. Blondul se opri din mers și se poziționă în fața ei, oftând.

        — Iartă-mă, Carrie.

         Tânăra îl privi timp de câteva secunde, apoi zâmbi trist și îi dădu o îmbrățișare scurtă.

       — E în regulă.

           Matty încă se simțea vinovat pentru că îi stricase starea. Voia să găsească cumva o modalitate să se revanșeze, așa că îi dădu fetei părul din ochi și o întrebă:

        — Vrei să ieșim mâine?

       Carrie ezită.

       — Mnu știu, eu...
   
        — Să nu-mi spui că ai de învățat, o preveni băiatul, apropriindu-se puțin. Pentru că mâine e vineri, și n-ai nici o scuză.

           Bruneta oftă lung, făcându-l pe Matt să râdă. Acceptă în final propunerea lui, cei doi continuându-şi drumul către săli.

Cât am iubit Soarele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum