Matthew Montgomery își scria cu interes prologul cărții, chiar dacă îi era greu să se concentreze în totalitate. Colegul lui de cameră, Noah, se uita lipsit de griji la un film pe telefon și nici măcar nu avea bunul simț să își pună căști. Însă asta nu îl oprea pe Matty să continue lucrarea. Cel puțin, nu acum.
Nu prea știa ce să scrie în prolog; cartea era despre J.P., iar el nu știa mai nimic despre ea. Ar fi putut să îi inventeze el povestea vieții, dar peste câteva minute hotărâseră să se vadă la o cafea și să discute. Dacă Jessica ar fi spus exact opusul lucrurilor pe care el voia sa le scrie? Totul ar fi fost degeaba.
Oftă.
Telefonul lui scoase un bipăit și Noah se grăbi să se uite în el, crezând că este al său.
— Ai primit mesaj de la una, Jessica Parker, spuse el, mijind ochii la poza de profil a Jessicăi de pe WhatsApp. Dar pare cam necoaptă.
Matty se uită urât la colegul său, luându-i telefonul din mână.
— Asta pentru că e la liceu.
— Ce dracu?! sări Noah. Știi că poți face închisoare pentru corupere de minori?
Blondul își dădu o palmă peste frunte, nervos.
— Nu vreau să fac ce crezi tu cu ea, își dădu el ochii peste cap. Mai termină!
Noah ridică din umeri și se întoarse la filmul lui, timp în care Matt citi mesajul fetei:
"Aproape am ajuns, ne vedem în zece minute."
Blondul făcu ochii mari, uitându-se la ceas. Pierduse complet noțiunea timpului cu prologul lui! Strânse câteva hârtii și un pix, îndesându-le în rucsac, apoi ieși val-vârtej pe ușă. Pe hol, Carrie venea către camera celor doi.
N/a: Am revenit, yeiiii! Sper să pot posta în fiecare zi la cartea asta :) sper.
CITEȘTI
Cât am iubit Soarele
Short Story- Soarele este un cuvânt foarte important pentru mine. Soarele este centrul sistemului solar. Fără el, viața nu ar putea exista. Florile nu ar înflori, oamenii nu ar supraviețui. E vital. I-aş spune "Soare" doar unei persoane pe care, chiar aş consi...
