Al treizeci și optulea

520 72 8
                                    


             Blondul o aștepta pe Jessica în fața liceului ei, căci era nerăbdător să o invite la o întâlnire adevărată. Inima îi bătea foarte tare și era pregătit în sfârșit să îi mărturisească într-un mod oficial toate sentimentele lui.

         O văzu pe roșcată ieșind din incintă și ochii lui rămaseră ațintiți asupra ei, până când aceasta ajunse în dreptul lui.

         — 'Neața, Soare! îl salută fata privindu-l atent, într-un mod profund.

             Băiatul rămase blocat, cu buzele întredeschise, iar inima lui începu să o ia la goană. Jessica tocmai îl numise "Soare". Era atât de emoționat, fiindcă știa că replica aceasta știută de toată lumea înseamna mult mai mult rostită de J.P.. Ea îi oferise Soarelui toată iubirea ei. Iar acum, "Soarele" era chiar el.

Cât am iubit Soarele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum