Al cincilea

784 94 11
                                    


          — Matty! strigă Noah, dând buzna în cameră.

           Blondul stătea cu o foaie în față, mai lipsit de inspirație ca niciodată. Încerca încă să se gândească la un subiect bun pentru cartea lui și își verificase agenda telefonică de o sută de ori, în speranța că va găsi pe cineva potrivit și îl va suna.

          — Ce vrei? îşi întrebă el colegul de cameră.

         — Vreau să îmi faci o favoare! Te roog!

          Matt își îndemnă colegul să spună la ce are nevoie de ajutor. Se obișnuise să îl scoată din belele, căci Noah numai tâmpenii făcea. Problema mai mare era atunci când amândoi făceau o tâmpenie  — lucru care se întâmpla foarte des — fiindcă atunci nu mai avea cine să-i ajute.
        
           — Într-un fel, sunt cu tipa aia, Naomi. Bine, nu-s, dar ea așa crede. Are impresia că avem o relație serioasă, își dădu brunetul ochii peste cap.

          — Și? Trebuie să te învăț eu cum să te desparți de ea?

         — Nu vreau să mă despart de ea! clarifică el. Tu știi cum arată, frate? Faza e că...e mare iubitoare de artă. Adică e varză la desen, îți zic sincer, dar îi place să meargă la expoziții și prostii din astea. Și vrea să merg cu ea mâine la una!
  
            Matty lăsă pixul din mână și îl privi pe Noah cum se agita. Din nou. Dacă prietenul lui era dispus să meargă la o expoziție de artă pentru o fată, era clar că fata aia îi făcuse ceva vrăji, pentru că în mod normal, Noah nu s-ar fi deranjat pentru nimeni. Blondul însă nu înțelegea ce căuta el în ecuație.

       — Şi la ce naiba ai nevoie de mine?

      — Ahm...păi...știi...Carrie o să fie și ea acolo și...um, și ea crede că avem o relație serioasă.

        — Noah! îşi dădu Matty o palmă peste frunte, exasperat de comportamentul prietenului său.

           — Te roooog, Matty! Deci jur, dacă mă ajuți de data asta, îi spun lu' vără-miu să mai aducă țigări din alea bune!

            Blondul oftă din nou. Poate că niște țigări ca alea meritau efortul de a sta după fundul lui Carrie o seară. Chiar dacă nici măcar nu era unul bun.

           — Fie.

          

Cât am iubit Soarele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum