Al treizeci și treilea

532 80 8
                                    


         — Drogurile astea sunt ale lui Elinore. E cea mai bună prietenă a mea de când mă știu. E dependentă de ele...am încercat de câteva ori să o ajut, dar nu vrea să audă de dezintoxicare.

            Jessica oftă, apoi continuă:

          — Un idiot din liceu l-a anunțat pe director că Elinore ar avea droguri la ea, iar el a chemat poliția. Am vrut doar să o protejez. Nu s-a întâmplat nimic, am fost atentă.

             Matt ascultă cu atenție toată povestea, apoi izbucni:

           — Doamne, cum poți să fii atât de naivă?! Jess, dacă te prindeau cu alea în rucsac, ce aveai să faci? Uite, nu îmi pasă că Elinore e prietena ta, trebuie să o lași să rezolve singură chestia asta și să nu te bagi în belele!

            Întreg corpul lui Matty tremura nervos. Se apropie de roșcată și îi luă fața în palme.

          — Te rog, promite-mi.

           Adolescenta îi privea ochii atentă, încercând să găsească fiecare nuanța de albastru din ei. Își așeză mâna peste a băiatului, șoptindu-i cu lacrimi formate în colțul ochilor:

           — Promit.

          Tânărul îi șterse lacrimile înainte ca acestea să apuce să îi traverseze obrajii îmbujorați. Acum realiza, de fapt, cât de mult o iubea; se uita la ea ca la Soare. Își aproprie buzele de ale ei, sărutand-o mult mai sigur pe el ca prima dată. Iar J.P. îi acceptă gestul înnebunită.

Cât am iubit Soarele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum