Cât am iubit Soarele

Al unsprezecelea

            Privind-o atent pe Carrie, cu părul ei brunet, ondulat, cu ochii săi verzi ca două smaralde, stând cuminte la locul ei din local și savurându-şi cafeaua, Matty începea să o considere din ce în ce mai frumoasă. O cunoștea pe fată de ceva timp, dar niciodată nu discutaseră prea multe, ci doar se mai salutau prin facultate. Acum, că vorbea doar cu ea, observa mai mult firea ei plăcută: Carrie nu se lua niciodată la harță, puteai vorbi cu ea orice, fiindcă cunoștea majoritatea subiectelor și putea să întrețină o discuție interesantă.

         Pentru un moment, s-a întrebat dacă ar fi o idee bună să scrie cartea despre Carrie. Opțiunea lui era atât de bună, încât probabil chiar ar fi folosit-o dacă nu o vedea chiar în următorul moment pe J.P. intrând în cafenea. Își mări ochii surprins să o vadă acolo și își trecut mâna prin păr agitat. Carrie îi observă reacția.

        — Ce s-a întâmplat?

       — Nimic, a răspuns blondul instantaneu.

          Bruneta privi în direcția în care se uitase mai devreme Matty, dând de părul roșu al Jessicăi și ei bine, doar de spatele ei.

         — Îți place de fata aia?

        — Nu! sări din nou Matt.

       — Știi, Matty, când oamenii dau răspunsuri scurte și rapide, înseamnă că mint.

          Blondul își ridică o sprânceană, uitându-se la Carrie cu un mic zâmbet.
   
         — Nu-mi place de ea, Carrie. Vreau să-mi scriu cartea despre ea. Da' chiar, realiză el ceva. Tu despre cine o faci?

           Fata își coborî ochii în pământ, înghițind în sec. Matthew recunoscu imediat reacția asta.

          — Te rog, nu-mi spune că o faci despre Noah.

           Ochii verzi ai interlocutorului lui Matty se ridicară spre el, privindu-l surprinși. O citise imediat. Cum făcuse asta?

        — Du-te și vorbește cu ea, Matty! îl îndemână fata energică.

         — Degeaba, oftă el. Nu vrea să scriu despre ea. E căpoasă.

             Matthew îi stârni un râs colorat lui Carrie cu ultima sa propoziție, fapt ce o făcu pe J.P. — şi pe alți câțiva oameni din încăpere — să se întoarcă spre cei doi. Însă un rânjet apăru imediat pe fața blondului când văzu chipul încruntat al Jessicăi Parker. Poate nu era o idee așa rea să vorbească cu ea.