Al douăzecelea

576 81 14
                                    


            Carrie mergea bosumflată în dreptul lui Matthew. O enerva faptul că blondul voia să apară pur și simplu la întâlnirea ei și a lui Noah, însă Matt îl cunoaștea mult mai bine pe colegul lui decât Carrie. Era conștient că va încerca ceva cu ea, iar fata va rămâne cu inima țăndări. În plus, bruneta era oricum, mult prea sensibilă.

         — Stai liniștită, începu Matty degajat. N-am să stau acolo precum a cincea roată la căruță. Spune-i lui Noah că o să fie o întâlnire dublă, iar eu o să vin cu Hether. Sau Karina. Sau Lucy.

        Carrie își ridică o sprânceană:

      — Ai o grămadă de opțiuni, nu?

        Matty rânji amuzat. În mod normal, nu îi plăcea să fie asaltat de fete ca alți băieți, dar se pare că înfățișarea lui atractivă chiar îi folosea și la altceva în afară de a băga fete în pat.

             Carrie simțea acum nevoia să creeze o conexiune cu Matt. Și cum putea face asta mai ușor decât cu o atingere? Îi luă brațul ostatic și i-l strânse ușor, ca o aproape-îmbrățișare timidă.
  
              Însă gestul ei nu îl făcu pe Matty să simtă nimic. Îi plăcea Carrie, dar nu în felul ăla. Se obișnuise să o trateze ca pe cea mai bună prietenă, iar acum, când ea încerca aproprieri cu el din altă categorie, se simțea ciudat. Îi zâmbi cald, dar nu îi răspunse la gest.

     

       

Cât am iubit Soarele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum