Cât am iubit Soarele

             Nu aş putea niciodată să spun cât de mult a însemnat cartea asta pentru mine. Am scris unele capitole râzând, altele plângând. Am trăit cu ea și am respirat prin ea. Și nu as putea sa va mulțumesc niciodată îndeajuns de mult pentru că ați citit-o.

            Mi-am prmois de la început că nu o să mă atașez de personaje, și speram ca nici voi sa nu o faceti. Să citiți povestea pur și simplu și sa luați întâmplările ca atare, ca să nu vă dezamăgească finalul. Dar am impresia că toți ne-am atașat de J.P. şi Matty...

              Ştiu foarte bine că finalul nu a fost așa cum va așteptați, dar vreau să vă gândiți la niște lucruri. Jessica şi-a asumat un risc prostesc și trebuia să învețe că faptele ei au și consecințe. Cât despre Matty, toată lumea spunea să se ducă el în Canada sau sa facă ceva, dar oameni buni, lucrurile nu se întâmplă așa, cu una cu două. Poate dacă erau adulți, ar fi mers. Însă aici nu suntem în filmele sau cărțile de dragoste în care lucrurile se întâmplă imediat. Matty trebuia să termine facultatea, plus că nu putea pleca în Canada când i se trezea lui.

             Ştiu ca ați fi vrut ca cei doi să rămână împreună, dar nu toate poveștile au un final fericit...dar eu sper totuși că nu v-am dezamăgit atât de tare!
  
            Însă în fond, cum vi s-a părut cartea?

             Vreau bineînțeles să vă mulțumesc pentru voturi, pentru comentarii, pentru listări, pentru că ați citit. Mă simt onorată că voi sunteți cititorii mei.❤

             Dacă aveți vreo întrebare, oricare ar fi ea, puteți să mi-o lăsați aici, vă voi răspunde cu drag!