Cât am iubit Soarele

Al patruzecilea

              — Spune tu primul, îl îndemână Jessica, însă Matthew îi dădu prioritate ei:

           — E în regulă, spune tu.

              Roșcata era neobișnuit de serioasă. De tristă. Ochii ei erau reci și goi, iar sufletul ei părea măcinat de ceva. Îi atinse tandru mâna lui Matthew, apoi închise ochii, ca un gest de pregătire. Încerca cu greu să își găsească cuvintele.

             — Sunt căutată de poliție, a rostit ea dureros de lent, făcându-l pe blond să își mărească ochii. Am fost...am fost prinsă cu drogurile lui Elinore, Matty...

            Băiatul dădu să spună ceva, însă buzele lui nu îl ajutau deloc. Se încordă brusc, începând să îi mângâie mâna lui J.P..

           — Nu am să fug, a continuat ea. Dacă mă "predau" și le explic care a fost situația, nu voi păți nimic. Dar...lucrurile astea durează și...voi fi...deportată în Canada pentru proces. Nu știu dacă voi avea voie să mă mai întorc...vreodată.

             Fata făcu o pauză, apoi reluă pentru ultima dată:

            — Matty, s-ar putea să rămân acolo, zise cu lacrimi în ochi. Dar dacă nu o să te mai văd niciodată, să știi că te iubesc, Soare. Nu știu dacă tu mă iubești și nici nu contează. Pentru că eu o fac...şi vreau să știi asta.